duminică, 31 mai 2015

Puiul de Mlastina

Pentru ca suntem aproape de 1 iunie am ales sa povestesc putin despre acesta carte scrisa de Jeanne Willis si editata la Rao.

Cartea reda o povestioara cu o micuta boacana facurta de doua surori. Cati dintre noi nu am facut asa ceva cand eram mici? Am luat un pui  si am vrut sa il adoptam fara ca sa cerem acordul parintilor nostrii? Imi amintesc cat de mult mi-a placut si pana la urma am reusit sa-mi induplec parintii sa ma primeasca acasa cu niste mormoloci gasiti in apa unde pescuia tatal meu. Speram sa ii cresc mari...Alta data (si nu a fost doar o data) am venit acasa cu pui de pisica slabi si fara de stapan sau pui de caine. Unii au ramas la noi si altii i-am dat spre adoptie. Pe bunica am convins-o sa imi cumpere un pui de gaina. Mi l-a luat din piata si l-am crescut :il duceam la pascut de iarba in fata blocului impreuna cu o alta prietena care veanea la bunici in vacanta si care avea si ea un pui. Copii iubesc foarte mult animalele. Sunt fascinati parca de ele. Nu vad pericolele care acum le vad acum prin ochi de parinte...Fetitele mele ma roaga innebunite sa le cumpar un catel si parca nu am acelasi entuziasm de alta data.

In povestea scisa in acesta carte, fetitele in loc sa mearga in vizita despre care stia mama au ales sa mearga intr-un loc interzis (de cate ori nu am facut asta cand colindat straile cu cheia de gat?). 



Ele gasesc ceva fascinant, un pui de mlastina pe care decid sa il aduca in secret acasa. Il vor ascunde intr-un sopron: "Puiul de Mlastina era acum al nostru. Noi, de fapt, n-am vrut sa-l tinem in secret. Am vrut sa i-l aratam lui Mami dar n-am indraznit. Daca i-l aratam, ar fi stiut ca nu ne-am dus la Ana"





Fetitele se joaca cu el, il gadilau pentru care erat tare gadilacios, ii dadeau sa manance farmituri de prajitura si chiar l-au dus la scoala pe ascuns ca sa il vada si prietenii lor. Dupa o vreme , insa Puiul de Mlastina nu mai vroia nimic: nici sa manace si nici sa mearga in lesa. Statea ascuns intr-un ghioc.
Se intampla ca mama sa le gasesasca pe fetite si una dintre ele renunta la a tine in secret toata povestea. Mama nu se supara....si le povesteste cum nu mai vazuse asa ceva de cand era mica. Ea le explica fetotelor ca Puiul de Mlastina nu se simte bine pentru ca e un animalul salbatic .



Acum urmeaza partea cea mai importanta a povestii si morala pentru copii: "Trebuia sa facem ce era mai bine pentru Puiul de Mlastina, daca il iubeam cu adevarat. Chiar daca ne era greu. Asta inseamna IUBIRE  adevarata."


Ce se mai intampla pana la finalul cartii? Ceva care te face sa gendesti ca toti copii sunt la fel...Ca unele lucruri se tot intampla generatie dupa generatie.


Puiul meu frumos s-a transformat intr-o gaina mare, tocmai pentru ca mama a dus-o undeva la o tanti care avea  o curte mare cu pasari. Dupa un timp cand am vrut sa o revad si am vizitat tarcul pasarilor...nu am mai recunoscut puicuta mea draga . Ea se transformase intr-o adevarata doamana gaina si totusi blanda cum era a venit sa mamance din palma, ca alta data.. Tin sa mentionez ca  a fost foarte iubita de toti membrii familiei si cand s-a stins de batranete am imormantat-o cu toate onorurile. Ouale i le-am  mancat, insa... Cu puiul prietenei nu stiu ce s-a intamplat?

Fetitele mele nazdravane au desenat dupa puterile lor Pui de mlastina pe care abia astepta sa ii vada la un lac, cand vom ajunge. Primul desen este a lui C si celelate doua a lui A.




La desenat am folosit aceste culori speciale. Le recomad cu mare caldura deoarece e o placere si o joaca continua desenatul cu ele.


Va doresc la cat mai multe clipe fericite cu puiutii vostrii si nu uitati sa le povestiti mereu din amintirile voastre.

A, 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumesc pentru comentarii si sper ca experienta avuta cu randurile care le-ati parcurs sa va fie folositoare.