Cand cad frunzele

Cand cad frunzele,

 

Zara crescuse mult. Avea deja doi ani si sora ei aproape un an. Coamele lor crescusera si invatasera deja sa galopeze rapid dar si sa asculte ordinele de calarie. Se jucau inca adesea pe pajistea din fata fermei sub privirile blande si atente ale bunicilor lor ce le insoteau in acelasi camp. Parintii lor erau cel mai adesea plecati si doar mama lor Timeea era mai mult cu ele la ferma. O vedeau plimband copiii ce veneau sa invete acolo sa calareasca.

Cateodata stapanii lor buni le luau si pe Zara si Roua sa ii plimbe pe copii ce veneau la ore de calarie alaturi de mama lor. Acestia erau asa de usori de dus si erau tare draguti cu ele! Le placeau mult sa ii plimbe vazand cat de tare se entuziasmau si cat de mult radeau. Adorau cel mai mult alintarile si atentiile de la ei cand se sfarsea ora de calarit sau de plimbare.

Azi era o zi de inceput de toamna. Pe pajiste era liniste. Era insorit si cald aproape ca intr-o zi de vara, dar era  totusi altfel…Pasarile isi incetara demult cantul si plecara spre zari mai calde si ciripiturile lor vesele ce le incantasera toata vara se stinsesera. Cateva frunze incepusera incet sa cada de pe ramuri in vreme ce altele timid se ingalbeneau de la la varfuri spre interior. Peste tot erau cazute ghinde, alune sau nuci. Oamenii stransesera deja totul de pe ogoare si din livezi, asa incat crengile pomilor ramasesera stinghere si oarecum fara rost.

Roua si Zara se indreptau tacute, intaia oara, singure spre pajiste. Stapanii nu il putusera dezlipi pe bunicul lor, de sotia lui. Aceasta era bolnava de cateva zile bune si zacea trista in boxa ei. Refuzase cu incapatanare sa mai manance ceva in ultimele doua zile dupa ce in ultima luna slabise tot mai mult si manca din ce in ce mai putin. Stapanii adusesera deja de vreo cinci ori medicul veterinar, un domn tanar si amabil cu parul castaniu scurt tuns si o pereche e ochelari pe nas, ce iubea foarte mult caii, dar de fapt toate animalele. Acesta ii facu tot ce ii statu in putiinta sa o ajute insa se pare ca varsta era un obstacol prea mare in calea vindecarii ei. Acest doctor era si in acea dimineata la ferma si dupa ce o vazu iar pe bunica, se intoarse cu o figura invinsa si usor stanjenita spre stapan privindu-l in ochi ii spuse lin:

-         Cred ca ar trebui sa va obisnuiti cu gandul…

-         Mda, mormai stapanul cailor cu mult regret si abia stapanindu-si tremurul vocii. Sa facem sa ii fie bine.

Cam atata auzisera Zara si sora ei pentru ca apoi cei doi se indepartara si oricat ciulisera urechile nu mai intelesesera ce spuneau. Oare cu ce gand trebuie sa ne obisnuim, se intrebau ele? Susoteau si fornaiau usor din nari mergand agale pe poteca binestiuta, spre pajistea fermei cand fura intrerupte de cainele Voicut care auzindu-le vorbind se baga si el in seama:

-         Buna feelor? Ham, ham. Mergeti pe camp? Vreti sa vin cu voi?

-         Buna, Vino daca vrei tu, cu noi, continua Roua.

-         V-ar place sa ne jucam?

Neprimind nici un raspuns el observa ca nici nu auzisera propunera lui. Oare ce era cu ele? Se hotari sa le intrebe:

-         Hei, de ce nu vorbiti cu mine, ham, ham…sunteti suparate pe mine?

-         Nu, o nu, raspunse Zara, doar ca ne gandeam la …

-         Bunica noastra, completa Roua. Suntem triste pentru ca ea sufera de o boala necunoscuta si nu ne mai poate insoti pe noi ca alta data pe camp. Era asa de bine cu bunicii…ne alintau, ne dadeau sa mancam ce gaseau mai bun, ne povesteau multe povesti si ne faceau tot felul de surprize. Acum e cam trist afara fara ei. Asta e!

-         Aha, zice Voicut. Intelg. Am sa va povestesc ceva care cred ca o sa va ajute oarecum.

-         Da? Bine, atunci hai zi-ne te rog.

-        -Chiar cand am venit la ferma, stapanii mai aveau o catelusa, Lara se numea. Imi amintesc bine de ea pentru ca a fost foarte atenta cu mine si m-a invatat tot ce trebuia sa stiu pentru a-i sluji bine pe stapani. Eu fiind foarte mic nu stiam ca ea este foarte batrana, desi ma miram de unde cunoastea atatea lucruri. Intr-o noapte de iarna geroasa si grea au venit trei lupi in cautare de hrana, la ferma noastra. Lara s-a luptat cu ei pana cand a iesit stapanaul noastru afara, dupa ce a auzit larma din curte. El a reusit sa ii alunge insa Lara, zacea intr-o balta de sange. A doua zi a venit medicul insa nu a mai reusit sa o salveze…biata de ea.

Aici, Voicut facu o pauza in care isi muta privirea de la cele doua surori inspre dealuri, pentu a nu ii fi vazute lacrimile.

-          Si apoi? Intreba Roua nevrand parca sa accepte toata tragedia.

  In acea zi stapanii au fost foarte tristi. Am vazut-o pe fiica lor de cativa ani,     mangaindu-i trupul fara viata al Larei si plangand foarte tare. “Linisteste-te, i-a spus stapanul. Ea o sa fie mereu cu tine.” si apoi a adaugat ceva care mi s-a intiparit in inima:” Ea o sa traiasca mereu prin amintirile tale, despre ea” Apoi, stapanul a pus-o intr-o cutie si a mers in marginea campului, aproape de padure si a ingropat trupul ei.

-         Ce trist totusi si apoi? mai intreba Zara

-         Am vazut-o pe fiica lor cum ii ducea flori la mormant si o mai face cateodata chiar si acum, dupa atatia ani de la acel eveniment. Ba chiar am vazut-o odata ducandu-si prietenele la mormantul Larei.

-         Cred ca ii e inca dor de ea, completa Roua cu un suspin.

-         A insemnat mult pentru copila dar si pentru stapani. Odata am vazut ca stapanii au in casa un perete cu poze si am revazut-o acolo si pe Lara…mai adauga Voicut.

-         Asadar daca nu au uitat-o ea inca traieste…prin ceea ce le aminteste de ea.

-         Da, exact aici vroiam sa ajung. Cand pleaca dintre noi o persoana draga sa nu uitam tot ceea ce a trait cu ea, lucruri care ne-a invatat, daruri dosebite primite, intamplari frumoase, locurile prin care am trecut alaturi de ea. Doar asa, amintirea va face ca ea sa fie inca cu noi, chiar daca nu o mai vedem.

-         Chiar daca se muta sa traiasca in pajistile vesnic verzi…

-         Chiar si asa.

Urm o pauza lunga in care cei trei prieteni se oprira in mijlocul campului. Deodata Roua spuse:

-         Cred ca imi doresc ceva si sper sa mai am timp.

-         Ce? Ce anume? intreba sora ei, Roua.

-        Hai, repede inapoi. Iti spun pe drum.

 

Calutele galopara cat putura de repede inapoi spre curte si navalira in grajd direct la boxa buncii. Langa ea statea sora ei si mama lui Roua si Zara. Bunica statea cu corpul adunat si cu ochii inchisi pe paiele curate. Cand auzii glasul nepoatelor sale isi ridic capul, deschise ochii si le surase cu greutate:

-         Am venit sa te vedem. Ne era dor de tine. spuse simplu Roua.

-         Stii, bunico, azi am mers singure pe pajiste…si ne-am descurcat bine, completa Zara vrand sa o inveseleasca putin. Apoi ii povesti ce se mai intampla prin gradina. Bunica o asculta cu ochii inchisi, fara sa o priveasca.

-         Ma bucur…mult, vorbi cu greutate bunica. Sa nu uitati sa va iubiti mult, caci numai din iubire vine  bunatetea si curajul de care aveti nevoie in viata. 

-         Si noi te iubim, reusii sa spuna Zara stapanindu-si plansul in timp ce Roua cu capul in pamant deja se lupta cu lacrimi mari ce cadeau pe pamant.

Apoi bunica isi inchise ochii si mama lor le conduse afara, din boxa. Fetele nu se mai uitara inapoi si privira afara, in ograda la copacii ce isi scuturau frunzele. Cumva, acest peisaj rece si trist de toamna avea sa le fie mereu o amintire legata de ultima intrevedere cu bunica. Cumva atunci cand vor vedea frunzele care cad se vor gandi la cei dragi care pleaca dintre noi. Ce bine, insa, ca ne raman amintirile….Ce bine.

 

O poveste scrisa in memoria mamei mele, Ileana ce a ales sa plece din acesta lume in vreme de toamna.

TE IUBESC, mami dincolo de lumi!

 

 

 

Carti speciale pentru Paste

Prima carte recomandata copiilor intre 6-12 ani vine de la editura Via.

In carte, asa dupa cum sugereaza si titlul urmarim o a doua incursiune a magilor pe drumul facut de ei in urma cu peste treizeci de ani, spre Betleem. De data acesta magii nu mai sunt condusi in drumul lor de steaua minunata iar drumul e mai lung si mai obositor pentru cei care acum sunt mult mai in varsta. Ei se hotaresc sa mearga sa il revada pe marele imparat gandindu-se ca il vor gasi conducand cu mare fala o imparatie. Dupa ce ajung obositi la capatul calatoriei lor lungi sunt surprinsi sa afle ca nu el este nici macar regele Iudeilor. Ei incep sa il descopere pe Isus, fiind martori fara voie la Invierea lui Lazar. Treptat, prin diferite ipostaze si intamplari, cei trei refac puzzelul povestii la carui sfarsit  sunt martori si ajung sa descopere maretia Imparatiei fara de sfarsit a celui mai mare Imparat, Isus Cristos. Nu a mai fost nevoie sa mearga pana la Betleem ca sa ii caute urma ci l-au gasit in Ierusalem si au putut sa il intalneasca din nou pe pruncul, acum mare, cel caruia i-au daruit cadourile lor nepretuite. Se pare ca si Isus isi amintea de ei. Intorsi acasa, in tarile lor, au inceput sa povesteasca tuturor ceea ce aflasera.

Cartea are cateva ilustratii frumoase iar povestea este perfecta pentru a pregatii micutii pentru a intampina Sarbatoarea Invierii. Noua ne-a placut foarte mult. O recomandam cu mare drag.

A doua carte, cu aceeasi tematica ,a Invierii a aparut in 2019 la editura Nepsis. Autoarea in plina accensiune in lumea cartilor crestine pentru copii, Brandusa Vranceanu, este o scriitoare cu multa inspiratie, talent si har. Ea creeaza povesti minunate si captivante dar si pline de morala si invataminte pentru cei mici. Noi iubim cartile ei. Sunt pline de intelepciune si randurile ei par o flacara care incalzesc sufletul si totodata incitita curiozitatea cititorilor.

Cartea Talharul cel bun  are peste 60 de pagini, multe ilustratii color si vine insotita si de un CD.

Ea constituie o lectura pentru suflet destinata copiilor peste 6 ani. Reprezinta o poveste interesanta si pentru copiii mai mari de 12 ani dar, de fapt se adreseaza tutror celor care cauta hrana pentru suflet.

Pentru ceea ce ofera pretul e mult prea mic: lectia minunata de viata, speranta in mantuire care nu ar trebui sa paraseasca nici un suflet prin exemplul talharului, cel care ajunge sa fie rastignit alaturi de Cristos si de care pomeneste si Biblia. Povestea urmareste crampeie din viata acestui talhar care are sansa sa ii intalneasca pe Maria, Iosif si pruncul Isus in fuga lor spre Egipt, intamplare care va avea un impact imens asupra vietii sale nesabuite de pana atunci si care il va urmarii toata existenta. In final, el va cauta cu ardoare si va gasi pana la urma raspuns la intrebarea care pare sa le apese umerii tuturor oamenilor la o anumita varsta sau in anumite circumstante.

O carte minunata, numai buna de lecturat cu copiii, in serile care preced noaptea Invierii. Iata cateva imagini:

                                                

Nu-mi ramane decat sa felicit editorii pentru reusita lor de a oferi acesta carte cu o poveste originala precum si un CD, cadou-toate la un pret modest. Multumim.

Acestea sunt recomandarile noastre de lectura pentru perioada Pastelui. Va dorim numai bine, sanatate, pace sufleteasca, rabdare si speranta.

Scoala banilor bine crescuti

 Cand am vazut pentru prima data copertile acestei carti, fiind invitata sa apreciez pagina ei de pe Facebook am trecut repede de la uimire la o mare bucurie. Abia asteptam sa o rasfoiesc cu copiii si sa patundemin tainele lumii reci a banilor cu ajutorul indragitei autoare pentru cei mici: Cristina Andone. Ma gandeam eu: ca daca ar putea cineva sa schimbe in poveste lumea banilor astfel incat sa poata fii atractiva si usor de inteles penrtu copii, numai ea ar fi putut sa o faca. Credeti ca e usor sa faci basme dintr-o lume destinata gresit doar adultilor, cea a banilor? Credeti ca e usor de inteles  pentru un copil cum e bine sa cheltui banii, de ce e oportun sa faci economii, ce este o factura sau ce inseamna o investitie sau un impozit? Nu. Nu e deloc. Ia sa incercati sa va ganditi cum erati la patru sau sase ani  si incercati sa va amintiti cam ce intelegeati pe atunci din lumea acesta, fara explicatiile care nu le primeati. Imi amintesc atunci cand eram copil cum i-am auzit pe parintii mei vorbind intre ei despre termene de plata, facturi si altele asemenea si ma intrebam oare eu, cand voi creste voi si intelege toate aceste lucruri, caci altfel cum voi putea sa ajung sa ma descurc...Asadar, acum ca sigur va amintiti va dati seama ce greu este sa explici unui copil curios (si toti copiii pun la un moment dat intrebari in acest domeniu) aceste notiuni asa incat sa inteleaga si sa retina cate ceva. Cristina Andone reuseste sa aduca lumea banilor pe intelesul celor mici, prin povesti, personaje si ilustratii fermecatoare la fel cum a fost foarte dibace in a ajuta copiii sa patrunda in tainele muzicii cu ajutorul cunoscutelor povesti din Padurea Muzicala.

Ce sunt banii? Of, cat de greu e sa le spui pe intelesul copiilor.Dar si mai greu e sa le explici si altele: cine face banii? De unde vin banii? De ce sunt anumite chipuri pe bani si din ce sunt facute monedele? Mami, banii sunt tipariti ca si cartile? Cine imparte banii? De ce unii primesc mai multi bani si altii foarte putini? Mami, unde se duc banii care ii dam la market? Ce rol au bancile? Sunt doar o mica serie din intrebarile care mi-au fost puse in ultima vreme, pe care mi le amintesc, de catre fiicele mele de 7 si 10 ani. Le-am raspuns rand pe rand, cat am putut mai bine incecand sa apelez doar la nivelul lor de cunostinte dar sa le clarific totusi raspunsurile. Nu mi-a fost greu pentru ca m-a ajutat formarea mea de economist dar ce te faci cand nu stii sau nu poti sa te cobori la mintea unui copil mai mic ca sa ii dai raspunsurile corecte? Folosesti o carte adecvata, nu?
In paginile de debut ale cartii, in Manifestul banilor autoarea vine cu o serie de clarificari initiatoare pentru copiii care vor sa priceapa lumea banilor. Spre exemplu, puteti vedea in pagina pe care am scanat-o cat de frumos explica ea, celor mici ce sunt banii si rolul fiecaruia in a le sa un sens.Fiecare dintre aceste pagini de inceput  necesita atentie si o mica discutie cu copiii astfel incat sa va asigurati ca au inteles cele mentionate. Cateva exemple pot fii si ele de mare ajutor. Nu asi incepe aceste mici discutii cu ei, seara inainte de culcare pentru ca obositi fiind nu cred ca sunt in masura sa absoarba sau sa inteleaga explicatiile voastre. Povestile in schimb se pot lectura seara caci sunt cu siguranta pe placul celor mici. Autoare vine cu intamplari atent alese si foare insprate surprinse intr-o lume a unor animale pe care le prezinta intr-o maniera atat de familiara incat ai impresia ca le cunosti de o viata. Acest sentiment iti da siguranta in a le urma si a descoperii impreuna cu ele tainele lumii banilor. Noua ne-au placut iepurii si veveritele...

 O sa il descoperiti pe Bonifaciu si veti intelege ce inseamna sa fii prevazator cand ai de-a face cu banii. Noua ne-a placut mult povestioara cu veveritele ce merg la cumparaturi. E asa de haioasa si...ata de reala. De cate ori nu suntem amagiti de o muzica antrenata dintr-un magazin, de o stare de spirit aparte sau pur si simplu de prea multa cafea si ne lasam tarati in valurile cumparaturilor:"Tac-pac!" punand in cos ce avem sau nu avem nevoie Apoi, dupa un timp de gandire ce poate fi o ora, o zi , o luna sau mai mult, ne dam seama de inoportunitatea acelei achizitii. Cat de mult ne-a amuzat acesta poveste si am ramas apoi pe ganduri ... Ce solutie au veveritele cand isi dau seama de greseala. O are va fii buna si pentru noi soultia gasita de ele? Este o poveste care iti ramane in memorie. Apoi, ar mai fii de amintiti si altele dar pentru a va lasasi pe voi sa va bucurati de povestile scrise in carte nu voi dezvalui prea mult din ele. Foarte mult ne-a placut noua si povestea celor doi iepurasi, mici antreprenori asociati care intr-un moment cand afacerea lor era infloritoare ajung la un impas financiar. Ce intorsatura va lua povestea lor in momentul cand erau pe cale sa piarda toti clientii, ce rol are inventivitatea, creativitatea s mai ales increderea, respectul si comunicarea intre prieteni veti descoperi citind acesta intamplare originala si totusi ce poate fi atat de reala. Un impact major l-a avut pentru noi si povestea cu Economichi caci datorita ei am aflat cum e bine sa-ti imparti banii: pentru necesiati curente ....si pentru tine...caci si tu vei avea nevoie de unele lucruri, numai pentru tine. Fetele mele deja au inceput sa puna in practica invatatura veveritei si au initiat un bol, care sa fi e doar pentru urgentele care le vor avea pentru ele in viitor... Scopul cartii se pare ca a fost atins, la noi.

La sfarsitul fiecarei povesti gasim o pagina cu explicatii mai detaliate a unor notiuni care au aparut de-a lungul lecturii. Aceste detalii intaresc si fixeaza in mintea copiilor notiuile aflate. Ele sunt intr-un limbaj usor,placut si personal. Copiii de peste 6 ani pot sa-si insuseasca usor mai multe informatii si sa patrunda in sfarsit in lumea gresit TABU de pana acum a lumii banilor. In mod demodat si nefiresc in Romania, spre deosebire de alte tari din occident s-a considerat ca educatia finaciara sa nu faca parte din educatia celor mici. Este total gresit. Ei trebuie sa inteleaga cat mai devreme ce sunt banii, care este rolul nostru in a-i gestiona.Aceasta carticica este o prima abordare romaneasca aa estui subiect ( din cate stiu eu) care se adreseaza celor mici.Ar pute fi un manual de folosit la scoala. Mai sunt carti care prezinta lumea financiara intr-un mod enciclopedic si doar pentru copiii mai mari. Asteptam cu interes si partea a doua a acestei carti in care sa regasim simpaticele personaje creioanate atat de maiestru de doi artisti foarte talentati: Sebastian Oprita si Adriana Gheorghe.
Mie mi-ar place ca aceasta carte sa fie una care sa se studieze obligatoiu la scoala ca si cartile Povestilor Muzicale, in locul manualelor insipite si pline de definitii seci si plictisitoare. Cu siguranta ca copiii ar avea mai multe de castigat invatand prin jocuri si lecturi dragute.
Daca doriti mai mult detalii despre acesta carte puteti  viziona interviul pe care autoarea l-a dat autoarea la Capital Economic pe 7.10.

In concluzie, stilul poetic atat de cunoscut noua al Cristinei impleteste cu mult har basme cu bani, istorioare pline de intelsuri intr-o carte ce deschide noi orizonturi copiilor dornici de cunoastere.

Noi va dorim o lectura placuta si folositoare,
A 10 si C 7