Povestea Ateneului Roman

 

 

 

POVESTEA 1 : FAURITORII DE PALATE

Povesta Ateneului Roman

 

 

 

 

Elena si Andrei il priveau cu teama si curiozitate pe uriasul catel auriu care le taia calea. Pe aleea micului parc el parea ca ii asteapta special chiar pe ei stand in pozitie de observare si uitandu-se tinta in directia lor. Pe masura ce se apropiau acesta se scula din pozitia de sezut si parea sa ii intampine cu cateva latraturi de salut miscandu-si voios coada.

-       Hei, catelul asta parca te cunoaste, spuse Elena uitandu-se cand la caine cand la colegul ei.

-       Vorbeste in numele tau…eu nu cunosc asa un catel. Deloc.Totusi, priveste ce prietenos este! Andrei il maingaie curajos pe crestet in timp ce se uita prin parc dupa stapanul lui dar nu vazu decat o fata ce asculta muzica la casti prea preocupata ca sa-i fie stapana si un grup de bunici cu copii ce se deplasau spre locul de joaca.

Catelul continua sa se gudure pe langa ei. Observara ca nu avea nici o zgarda.

-       Cred ca este pierdut si ar trebui sa incercam sa il ajutam.

-       De acord, stai sa il sun pe tata sa vina sa ne ajute. Nu stiu daca o sa ne urmeze asa mult incat sa ajungem cu el...

In timp ce vorbeau catelul facea rotocoale de bucurie in jurul lor si incerca sa se joace cu ei latrand vesel. Deodata ii apuca Elenei rucsacul si fugi iute indepartandu-se ca un hot priceput.

-       Hei, stai….Hei!

Cei doi copii fugeau dupa caine nestiind ce altceva ar putea sa faca si cand acesta disparu dupa niste tufisuri ei il urmarira. Intre tufisuri era o pacla ciudata in care cainele sari si nu se mai vazu. Copiii privira cateva secunde mirati si apoi dupa ce se privira se aruncara dupa el. Odata ce pasira prin acel perete verde se uitara inapoi si acesta era inca acolo, ascuns intre tufisuri dezvaluind parcul mic in care fusesera. Elena cauta repede cu privirea  direct inainte cautand cainele insa tabloul din fata ei o lasa fara cuvinte. Il trase si pe Andrei:

-       Hei, priveste…aici nu mai pare Bucurestiul nostru ci se pare ca am traversat si timpul nu doar locul…

O lume complet diferita, veche si totusi cumva cunoscuta se infatisa in fata ochilor lor. In fata ochilor lor faceau parada galagios un tablou intreg : trasuri, doamne elegante si tarani carand pe umeri bocele cu verdeturi, femei sarace vanzand flori, strazi pavate cu pietre, tarabe cu tot felul de marfuri….

-       Wooow, ….dar oare cum? Si crezi ca….Uite cainele, Elena! Daca trece de coltul strazii aceleia nu il mai putem gasi.

Copiii nu avura mult timp sa isi revina din soc si fugira uitandu-se tinta la locul unde disparu cainele. Ajunsi acolo ii astepta insa o surpriza. Cainele nu era pe strada ce se intindea in fata lor si probabil ca intrase intr-o curte a carei poarta era semideschisa.. Elena apasa clanta si se intoarse catre Andrei ce statea nehotarat:

-       Haide, ce mai astepti? Sigur ca stapanul lui o sa imi dea inapoi rucsacul .

-       Bine, bine cum zici tu…

Nici nu pasira bine in curtea acelei case ce parea un conac ca iata un domn in varsta imbracat in straie de valet ii intimpina cu un salut:

-       Ziua buna stimabile domnisor si frumoasa duduita. Rogu-va iertati-mi indrazneala dar pot eu oare sa va ajut cu ceva?. Nadajduiesc ca domniile voastre s-au ratacit sau au venit cu o chestiune anume la acesta casa?

-       Buna-ziua, indrazni baiatul de 13 ani sa spuna timid. Noi, noi….cautam un caine mare auriu care se pare ca….

-       Cine, cainele nostru? Mare poznas mai e! Vreti sa va jucati cu el, nu-i asa?

Fata, care statu pana atunci tacuta il ciupi usor pe baiat si ii soptii in viteza ceva la ureche uitandu-se apoi cu subinteles la valetul de mica statura din fata lor, imbracat cu niste haine demne de muzeu. Ea il prinse pe baiat si trase il ferm de bratul liber.

-       Haide, haide Andrei. De ce nu ii spui ca mi-a luat rucsacul? Fata, mai inalta cu un cap decat baiatul incerca agitandu-si o mapa cu desene aflata in cealatata mana sa patruda in curte dupa caine. Baiatul se smulse din stransoare si aranjandu-si gulerul de la haina lui in carouri.

-       Domnule, cainele ne-a luat rucsacul…adica bagajul adauga repede vazand cautatura ciudata a valetului . Poate in joaca?

-       Oh, dragutii mosului. Sa stiti ca acela e un caine special…al unui oaspete al acestui conac. Intati cu mine. Haideti. O sa gasim noi…rucsul sau ce o fi, poate boceluta duduiei. Haideti sa il strigam: Patry! Patry! Vina la mosu’…

Cei trei pornira alene sa il caute inchizand usor poarta casei dupa ei. Cei doi copii erau prea curiosi si incantati de acesta aventura ca sa mai fie speriati. Pasira dupa valet in casa ce parea desprinsa din imaginile falnicelor conace boieresti de odinioara ale Bucurestiului.

In casa trudeau de zor doua slujnice imbracate in straie nationale.

-       Haide Nea Petrache ca nu ai zabovit prea mult la afara…intreaba conasul oaspete de dumneata.

-       Cine sunt acesti copii?

Taranca mai in varsta se priponi in fata lor scruntandu-le vesmintele de sus pana jos.

-       Ei, ei, Veto lasa copiii in pace. O sa mearga cu mine in gradina la conas si la caine. Se pare ca l-au intalnit pe Patry al nost’ si le-a cazut cu tronc de el.

Pertache ii trase prin holul lung spre o gradina frumoase cu trandafiri, si pomi bine ingrijita ce se afla in spatele casei. Dintr-un foisor se auzeau glasuri invalmasite de barbati discutand aprins. Pe masura ce se apropiau se distingeau tot mai bine:

-       Trebuie sa semene cu un templu antic! Asa va spun ca va fi nemaipomenit.

-       Da de unde ce avem noi cu grecii? Ei cu istoria lor si noi cu a noastra si asa, ar trebui sa fie un simbol al romanilor dar sa aduca si ca o biserica de-a noastra…

-       Eu te contrazic cumetre insa plebea tarii ar trebui sa isi aduca aminte de marii oameni care au insemnat ceva pentru natinea romana…asadar niste statui falnice ar trebui sa o inconjoare. Le si va tronand de jur imprejurul cladirii povestind istoria noastra zbucimata….

-       Stimati domni, stimati domni! Am fost chemati aici din ordin regesc sa il sfatuim pe tanarul nostru proiector de palate si noi ce facem? Noi ce facem domnilor? Sporavoim fara sir de cateva ceasuri. Suntem in anul 1886, domnilor! Suntem in plina dezvoltare a iubitei noastre patrii si tarisoara noastra are nevoi….

Copii se departara incet ocolind printre copaci si tufisuri foisorul unde cei sase domni imbracati bine in straiele vremii continuau sa dezbata aceeasi tema. Glasurile lor se estompara tot mai mult si mai mult pe masura ce se indepartau. Ajusera intr-un ungher indepartat al gradinii unde langa un mic iaz cu o tasnitoare statea pe o banca un tanar domn tintind cu privirea tufele de trandafiri. Straiele lui erau fine. Avea o mica barba la moda atunci si o privire vivace. Statea  linistit si visator pana cand il zari valetul cu cei doi copii. Sculandu-se grabit il intampina cu bratele deschise si un larg zambet:

-       Monsieur Petre, oh je suis incantat acum. Ce bine drag slujitor si ami…Te asteptam cu dor si anxieux. Tu as promis une solution.

-       Bien sûr, mon monsieur. Ei sunt solution pour toi, spuse piticul prezentandu-i: Elena et Andree…intodeauna copiii se pricep sa descreteasca frunti. Ei au venit fermecati de Patry.

-       Dansul este Monsiur Albert Galleron cel care a venit tocmai din Franta sa proiecteze Ateneul Roman…Va las cu dansul. Stati aici oleaca cu monsiuer si eu caut cainele. Vin inapoi acusica ma duc in casa sa va aduc o bautura rece si niste serbet…caci pareti sunteti osteniti .

Nici nu se indeparta prea mult Petrache ca si incepura sa vorbeasca cu tanarul domn ce se dovedi foarte prietenos si vesel. Pareau sa se cunoasca de o viata. Elena incepu sa ii vorbeasca despre pasiunea ei de a desena intr-o limba amestecata franceza si romana. Fura asa de recunoscatori pentru orele ce parusera plictisitoare la scoala dar erau asa de folositoare acum… Tanarul le arata schitele care incepuse sa le faca pentru marele edificiu ce se pregatea sa fie construit. In timp ce le arata desenele fata lui incepu sa tradeze neliniste si ramase pe ganduri. In timp ce vorbeau auzira un latrat ce parea cunoscut. Patry aparu cu o mutrisoara jucausa ducand inca rucsacul Elenei. Il aduse la picioare si se posta langa stapanul lui ce il mangaie absent pe crestet. Nici nu observa povara ce o avusese in gura.

Elena dupa un timp in care ii facu cu ochiul lui Andrei il impunse pe tanarul arhitect vrand sa ii dea putina atentie si ii inmana sfioasa un desen din mapa ce o carase neincetat in mana. Desenele ei calatorira perfect intre doua lumi indepartate si dupa atatia ani. Fata lui se lumina deodata si ochii i se facura mari. Tinandu-l in maini sari in sus de pe banca si ii imbratisa pe copii. Tocmai atunci valetul Petrache aparu cu doua pahare si o tava cu bunatati pe care copii o insfacara.

-       Pierre je suit tre tre tre heureux. Am reusit…cu copiii.

-       Stiam ca asa va fi, Monsiur Albert. Petrache le zambi copiilor. Intodeauana copii aduc zambete…

Tanarul se apuca grabit sa refaca un desen si din cateva miscari de creion cat timp copii mancau fericiti si povesteau cu valetul langa iazul cu tasnitoare, el termina plin de fericire.

-       Je nu stiu cum multumesc la vous? Cred ca…

-       Ei isi vor aminti de mata si de aceasta vizita aici, incerca sa il linisteasca Petrache.

-       Mare pacat ca o petit lucru mai este acum. Nu destul leu aur pentru palat.

Petrache se intoarse si el mahnit catre copii. El le povesti cum donatia initiala care o facuse un mare boier nu era indeajus pentru a fauri mandretea de palat cu scari de marmora, picturi maiestre pe pereti si toate statuile ce urmau sa impodobeasca parcul din fata ei.

- Avem doar 200 000 de lei aur si lucrarea depaseste 500 000 ….

 Dupa ce ramasera o clipa fara cuvinte gandindu-se profund Elena incepu sa se intrebe cu voce tare:

-       De ce nu mai doneaza nimeni? Oare nu mai sunt oameni cu avere in tara? Intreba plina de compasiune Elena.

-       Oamenii sunt saraci si nimeni nici macar regele insusi nu ar avea atatia bani cat ar trebui.

-       Eu am o idee, ce ar fi daca ar contribui toti oamenii din tara?sari Andrei

-       Cum sa se intample asa o minune? intreba Patri

-       Cum? Cum? e tare simplu. Noi o facem de cate ori trebui sa strangem bani pentru un proiect special la scoala. Cu o tombola.

-       Cum adica?

-       Adica, fiecare om cumpara un bilet pe o suma de bani si are sansa sa castige un premiu mare. Se dau atatea bilelte incat sa acopere suma care trebui si un premiu. Asta e o idee geniala, Andrei!

-       Am si un mesaj de trecut in ziare care sa atrag oamenii: “Dati un leu pentru Ateneu!”

-       Sunt tare nazdravani copiii, nu-i asa? Valetul cauta aprobarea din priviri a tanarului arhitect. V-a trimis Dumnezeu aici..

Cainele se ridica si latra fericit de parca isi revendica locul in acesta poveste.

Albert ii privea putin confuz nereusind sa patrunda tot intelesul discutiei dar pricepu ca era ceva de bine si aplauda incantat. Le stranse mana copiilor cu emotie, le multumi cu gratie si un ton serios apoi se scuza si se  indeparta spre foisorul unde erau ceilalti domni.

Mos Petrache se intoarse catre copii:

-       Cred ca sunteti mandrii de meritele voastre, nu-i asa? Acum ar fi timpul sa va intoarceti la drumul vostru.

-       Oh, da….Asa este. Am petrecut ore minunate in acest loc. Ce pacat insa ca trebuie sa ne intoarcem…zise Elena.

-       Andrei, Elena o departire nu inseamna si un sfarsit. De abia ati cunoscut pe unul dintre fauritorii de palate si alte minuni. Eu cred ca va mai asteapta si alte aventuri. Cat sunteti inca copii totul e posibil, nu? Valetul le facu cu ochiul. Paty latra voios si se gudura intre picioarele lor.

-       Chiar asa! Minunat! exclama Andrei

-       Grozav!Abia astept si eu. Oare, o sa ne mai revedem?

-       Aveti rabdare. Toate vor venii la timpul lor.

Petrache ii insoti pana la ciudata frunzisul involburat impreuna cu Patry, care de data asta era foarte ascultator si nu pasi dupe ei in lumea in care acestia se intorceau..Valetul nu fu mirat deloc de acel loc, probabil ca il stia.

 

Cand ajunsera pe aceeasi alee fata cu castile pe urechi se indeparta foarte putin de locul unde o vazura prima data. Ceasul din parc arata un minut peste timpul de dinaintea intamplarii...parca nu se schimbase nimic.

- Wooow….mi se pare mie sau am visat?

- Haide Andrei, intrziem la atelierul de desen! Elena ii zambi si ii arata intr-o mana un servetel cusut de pe tava ce le-o adusese valetul cu apa si serbet.…

- Ce mult mi-a placut de Patry….as vrea si eu asa un caine.

Cui nu i-ar place?

 

 

 

Cateva informatii despre Ateneul roman pe care copii pot sa le cunoasca.

 

Ateneul s-a născut din inițiativa unui grup de intelectuali: Nicolae Kretzulescu, Constantin Esarcu, Petre S. Aurelian, V. A. Urechia, care si-au propus să dăruiască Bucureştiului o sală încăpătoare, destinată manifestărilor muzicale de înaltă ţinută artistică, fiind ajutați si de generozitatea publicului (binecunoscutul „Dați un leu pentru Ateneu!”) Împlinirea acestui gând s-a putut realiza din punct de vedere financiar în momentul în care omul de cultură Scarlat Rosetti a donat pentru construirea Ateneului suma de 200 de mii de lei-aur;proiectul a început să prindă contur la 26 octombrie 1886, când, în prezența Regelui Carol I și a membrilor fondatori ai societății, s-a pus piatra de temelie a Ateneului Român.

 

Autorul proiectului este arhitectul francez Albert Galéron. La stabilirea concepției tehnico-funcționale și estetice a acestei construcții splendide, un aport semnificativ revine unor personalități ale arhitecturii și ingineriei românești. Cladirea a fost ridicată în mai puțin de 16 luni, grație unei serioase pregătiri tehnice și organizatorice a specialiștilor nostri: Grigore Cerchez, Constantin Olănescu, Ion Mincu, Ion Gr. Cantacuzino.

 

Circular, dominat de o mare cupolă, cu fațada principală în stil neoclasic, Ateneul are aspectul unui templu ionic, cu șase coloane. Împrejurul marii cupole a edificiului se pot vedea, săpate în zid, numele unor învățați cunoscuți. Printre ele, cel al lui Miron Costin, Gheorghe Șincai, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu.

 

Fresca circulară, din sala de concerte, îi aparţine pictorului Costin Petrescu (1872-1954) din Piteşti. Realizată între 1933-1939, aceasta este lată de 3 metri şi lungă de 75 de metri. Fresca este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României.

Cupola centrală, acoperită cu zinc, se termină cu un coronament ornamental care amintește de o capodoperă a arhitecturii grecești –denumit și „felinarul lui Demostene”, simbolizând premiul ce se acorda învingătorilor eleni din luptele poetice, de oratorie și artistice. Rotonda Ateneului român, amintind de interioarele bisericilor antice

 

Lucrările au fost executate într-un ritm foarte alert, astfel că, la 10 noiembrie 1887, erau terminate lucrările de zidărie, acoperiș, tencuieli, închideri laterale, tâmplărie ferestre, geamuri, lucrări ce se ridicau la valoarea de 513.797, 52 de lei

 

Ȋn sala mare a Ateneului s-a întrunit la 29 decembrie 1919, cea dintâi Cameră a Deputaţilor a României Mari, care a ratificat unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România, moment istoric care avusese loc la 1 Decembrie 1918.

 

După o serie de transformări, clădirea Ateneului Român a adăpostit expoziţii, un cinematograf şi o bibliotecă, pentru ca după 1958 să devină sediul Filarmonicii de Stat ”George Enescu”.

Fete si feciori de imparati- Basme romanesti repovestite

In acest articol imi propun sa va prezint doua carti, noi aparute pe piata si pe care noi le avem, le-am citit si vi le putem prezenta.

                                             

Este vorba de doua volume de basme la fel de interesante si frumoase, repovestite intr-o maniera perfecta pentru copii de Razvan Nastase.

O idee geniala a acestui om de cultura, aceea de a aborda pe intelesul copiilor si intr-o maniera mult mai facila si actuala, povesti romanesti cunoscute sau mai putin stiute.
Doua editii de vis aproape identice ca format, cu imagini speciale, reusite si in ton cu povestirea ne sunt puse la dispozitie de Cutrea Veche. Iarasi, o alegere foarte inspirata a fost pastrarea aceleiasi ilustratoare, talentata  Yanna Zosmer pentru ambele carti, ce le asigura intr-un fel legatura dintre ele dar si interesul cititorilor pentru a le citii pe ambele.
OMUL CU TRIEI MINTI SI ALTE BASME CU TALC si volumul: FETE SI FECIORI DE IMPARATI  le-a incantat,captivat pe micutele mele si le-au placut enorm. Au trecut prin diferite emotii , au stat cu sufletul la gura sa astepte finalul, au sperat ca lectura lor sa nu se mai termine, caci in concluzie ceea ce adora copiii cu adevarat sunt in fapt povestile. Basmele incanta generatii intregi  de copii si tineri  ramand la fel de proaspete si interesante indiferent de trecerea timpului. Altfel spus, aceste volume au si vor avea succes sigur la copii..De ce cred eu asta?
De ce basmele sunt nemuritoare? De ce sunt atat de importante ele, pentru copiii nostri? Voi enumera cateva din motivele principale, dupa mine:

1.Ii nvata sa faca alegeri,  Ii fac sa cunoasca prin intermediul personajelor si actiunilor, diverse tipuri de oameni  si conflicte cu ceea ce vor intalnii in viata intr-un fel sau altul.  Povestea, intamplarea, conflictul, rezolvarea raman in memoria si atentia micutului ca plide ce le vor folosi intr-o zi in viata lor, reala. Ei vor putea diferentia mai bine specificul unei situatii, catalogand-o intr-una buna sau rea. Vor face alegeri bune sau rele si vor invata ca vor culege roadele conform principiul basmelor: Dupa fapta si rasplata, chiar daca in viata reala nu intodeauna raul este pedepsit imediat, vor stii sa faca binele cu speranta ca lucrurile bune,drepte si corecte vor aparea in final.

2. Basmele romanesti deschid noi orizonturi de cunoastere. Ele ii fac sa-si cunoasca mai bine radacinile, traditiile, trecutul. . Multe din ele ne prezinta imagini ale unor vremuri apuse. Ele pastreaza izul traiului de alta data la sate si oriunde pe teritoriul tarii. Ele le construiesc in interior acea parte de  apartenenta la fiinta nationala. Basmele cladesc in copii respectul pentru trecut si istorie.Prin intermediul lor, copii descopera folclorul da si regionalismele, imbogatindu-si vocabularul: crai, buzdugan, fecior, gheonoaie, slova, voievod, span, martoaga, povete,urgie etc.

3. Basmele le hranesc si dezvolta imaginatia. Setea de fantastic este mare la copii si daca vrem sa le dezvoltam capacitatea de asimilare atunci ce poate fi mai potrivit decat sa le dam acces la lumea povestilor unde fantezia este la ea acasa? Copiii se joaca mult si un aspect covarsitor in acesta activitate este imaginatia. Fara ea, copii nu pot practic sa dezvolte scenarii, sa nascoceasca jocuri, personaje.Prin povesti ei descopera lumea, asa cum este ea: cu legi umane si norme morale, cu teluri ale oamenilor indemnadu-i launtric pe copii la meditatie, reflectie si fomarea unei proprii conceptii despre viata lui viitoare, prin imbinarea elementelor aflate.Basmele ii introduc treptat in sensul existentei umane.Cu ajutorul lor, ei pot sa viseze apoi diferite scene, la nesfarsit, doar pentru ei, intr-o joaca ce este un factor cheie al dezvoltarii lor armonioase si plina de incredere in fotele proprii. Basmele le hranesc partea creativa, atat de necesara pentru a devenii un adult inovator, puternic si liber.

4. Basmele prezinta o alfabetizare culturala. Ele, basmele trebuie sa faca parte din bagajul de cunostinte al unei educatii sanatoase, cu radacini adanci. Sa ajungi sa cresti mare si sa nu stii cine a fost Pacala, Fat Frumos din Lacrima sau Fata babei si ea a mosului, nu cred este de conceput pentru o cultura solida.. A lipsii pe copii de basme  e ca si cum ai incerca sa cresti o floare fara lumna soarelui. Ele sunt parte fundamentala dintr-o copilarie armonioasa si completa.Basmele sunt un tezaur de cunostinte, intelepciune.

5.Ii familiarizeaza pe copii cu diverse emotii puternice intr-o ambianta sigura, familiara. Basmele ii invata pe copii cum sa isi  (re)cunoasca propril emotii si sa le poata gestiona corespunzator. Unele basme pot avea laturi, parti mai infricosatoare, unde teama, durerea sunt prezente. Totusi prezenta parintelui langa copil in momentul lecturii ii va conferi siguranta si liniste si va putea face diferenta dintre fantastic si real. Scopul real educativ al fiecareui povesti este in fapt explicarea metaforelor transmise de autor, pe intelesul copiior folosnin intrebari cheie care sa ii etermine sa gaseasca raspunsul. Adesea copii se vor regasii intr-un personaj pozitiv, principal eventual a cariu rol este invingerea raului. Ei isi vor asuma si emotiile respective obisnuindu-se sa le traiasca si sa le faca fata.

 6. Basmele sunt foarte interesante si captivante.
Asa dupa cum ziceam si mai sus, copiii traiesc cu intensitate momentele "de varf" ale actiunii si preiau din sentimentele traite de personaje.Ei u numai asculta dar si se implica emotional, in ceea ce doreste a transmite povestea: simpatie pentru viteji, multumire pentru izbanda, entuziasm pentru peripetii, veselie pentru lucrurile cu haz, bucurie pentru finalurile mult-asteptate sau tristete pentru cele care nu se termina bine. De multe ori lumea basmelor e plina de intamplari unice, neasteptate si cu multe patanii. Ele te tin cu sufletul la gura prin intampari interesante si le dezvolta mai apoi pasiunea pentru lectura.

Asadar, copii nu trebuie lipsiti de prezenta basmelor in viata lor si parintii le pot introduce in jurul varstei de 3-4 ani, depizand de copil, de dezvoltare perceptiei dar si de forma de prezentare a povestii (variante scurte, cu imagini sau mai complexe).


Revenind la cartile de mai sus, voi reda cuprinsul fiecareia, pentru inceput OMUL CU TREI MINTI SI ALTE BASME CU TALC:

In acest volum, este o parte "infricosatoare" chiar a basmului de pe coperta, in a carui parte fetele mele s-au simtit un pic ingrozite. Ca parinte, ar trebui sa citesti inainte basmul si eventual sa "indulcesti acele parti astfel incat impactul sa nu fie prea covarsitor. Voi reda, acele parti:

Ca sa revin asupra acestui volum, el contine povesti mai putin cunoscute pe langa vreo doua mai vehiculate. Ne-au incantat si ne-a placut foarte mult. Voi reda  o parte dintr-un basm care ne pune in fata o problema de alegere: ce e mai mportant sa aiba omul in viata: noroc sau inteligenta?

 In volumul FETE SI FECIORI DE IMPARATI, gasim de asemenea multe basme noi pe langa altele mai cunosute. Redau mai jos cuprinsulpentru edificare:

Avem si in acest volum parte de descoperiri mai putin placute in cadrul unei povesti, cu pasaje la limita dintre groaza si haz, in povestea PATRU FAT FRUMOS  SI  STATICOT-BARBA-D-UN-COT:

 

Tot aici, gasim povesti a caror varianta redusa, mult prea scurta uneori face ca firul naratiunii sa se desfasoare intr-un ritm prea ametitor prin multimea de propozitii scurte,adesea alcatuite printr-o avalansa de verbe. Cititorul cu greu poate urmarii si retine multimea e fapte si e covarsit de desfasurarea galopanta a actiunii . La sfarsitul unei povesti, fetele mele coplesite de incordarea cu care se straduisera sa retina, inteleaga si sa tina pasul cu lectura mi-au spus: " mami, vai saracul prin cate a trecut ca nici nu mai tin minte!"apoi am ras impreuna. Redau aici, un fragment:

Cu toate astea, povestile sunt placute si merita citite.Noi, va dorim multe seri de lectura frumoase alaturi de copiii dumneavoastra si va invitam sa vizualizati si urmatorul articol unde veti gasi alte carti interesante pe aceeasi tema.

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

pe curand, Vremea copilariei

A10 si C7 

De ziua Tricolorului romanesc

Saptamana urmatoare va fi Ziua Tricolorului pe 26 iunie. Cati dintre noi ii mai cunosc povestea? Cati ii mai stiu istoria? Eu am gasit un articol interesant aici


 Incerc pe cat posibil sa le fac pe fetitele mele sa isi iubeasca tara in care s-au nascut in ciuda a multe fapte sau oameni care o fac sa para acum altfel decat este si care nu mai cunosc sentimentul numit PATRIOTISM. Faptele lor nu sunt demne de locul in care ajung ei pangaring istoria si facand sa paleasca oamenii de valoare care au existat aici de milenii. Romania este tara pentru a carei bunastare au luptat pana la moarte si au crezut atatia stramosi. Cati nu a luptat cu daruire si vitejie pentru ca noi astazi sa ne bucuram in liniste de viata, sa respiram liberi si sa putem invata romaneste.  Niciunde in lume nu te vei simti ACASA  oricate alte avantaje ar aparea. Vreau ca fetitele mele sa invete sa aprecieze frumosul traditiilor romane si locurile magnifice din tara lor.

Asadar, cu o colectie de carti si jucarii irezistibile am pornit la drum.

Mentinez ca papusile realizate cu multa migala si  talent au fost realizate de o artista populara pe care am cunoscut-o la zilele Cocosului de Hurez, unde cu multa modestie ne-a povestit despre indeletnicirea ei, sursele de inspiratie si multe alte povesti populare, uitate acum (cum ar fi istoria batistei). Daca doriti sa achizitionati papusele de la dansa eu las aici un numar de telefon 0744972202, D-na Maria Robescu. Papusile mari sunt la pretul de 60 de Ron si cele micute le 15 lei.

 Fetitele mele au ales o papusa din zona Banatului cu un baietel ardelean si o papusa din zona Tarnavelor (Fetele de la Capalna) cu un baietel calusar.

Cartea Fusul cu Zurgalai  cuprinde o poveste a Danielei Stoicescu si este ilustrata la modul exceptional de catre Sidonia Calin. Cartea ne poarta in vremea de alta data de pe meleagurile maramuresene cand se tineau sezatori. La aceste intruniri se strangeau fete si baieti care "veneau sa depene deopotriva intamplari hazlii si fire de lana"

Ion, un baiat de la sezatoare se indragosteste de Maria, o fata frumoasa, cea mai frumoasa dupa parerea lui insa aceasta se para ca nu are ochi pentru el doar pentru caierul de lana. Incet in mintea acestuia prinde contur o idee, cum sa o faca pe fata sa il indrageasca si ii mestesugeste un ...Fus cu zurgalai. Cum va primii fata acest dar si care este epilogul povestii va las sa descoperiti singuri parcurgand minunatele pagini ale cartii.

A doua carte BASME SI POVESTI ROMANESTI a aparut la editura Corint Junior si cuprinde o selectie generoasa de povesti populare dar si a unor autori consacrati: Alexandru Odobescu,  Ion Creanga, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Mircea Santimbreanu, Vladimir Colin, Octav Pancu Iasi si Barbu Stefanescu Delavrancea.Cartea cuprinde peste 230 pagini atat cu povesti cat si cu imagini. Carti mai noi cu basme romanesti le gasiti aici

Asa cum spunea Horia Garbea in introducerea cartii: "Citind sau ascultand aceste basme si povesti, orice varsta am avea, suntem fermecati si dornici sa le auzim din nou, chiar daca le stim pe dinafara, continuandu-le deseori, chiar in visele noastre. In acesta sta frumusetea povestilor"

ZANA ZORILOR un basm care il tin minte din copilarie, scris de Ioan Slavici si ilustrat cu multa maiestrie de catre Madalina Andronic prin imagini care te fac sa plutesti in lumea povestii.Cartea editata la Vellant incepe pe prima pagina cu un paragraf care a facut sa-mi dea lacrimile cand l-am citit gandindu-ma la viata noastra, personala.

Nu vreau sa reproduc paragrafe din acesta carte a carui poveste o veti gasi editata si sub alte forme dar niciodata cu aceste imagini absolut superbe si pentru care orice cuvant nu mi s-ar parea indeajuns ca sa le pot descrie.

O sa trec, nu in ultimul rand la o carte care efectiv am vanat-o pe rafturile librariilor on line si pana in final am gasit-o cu un pret excelent la www.elefant.ro cartea editata la Gama contine si doua CD-uri , astfel ca puiutii vor putea asculta de cate ori vor ei LEGENDE ROMANESTI. Nu am crezut ca va avea atat succes la fetitele mele si totusi au primit-o nemaipomenit de bine punandu-mi mereu intrebari din continutul povestilor care sunt altfel fata de cele care le-au ascultat pana acum. Au inteles diferentele dintre povesti si legende.

Cartea are prinsa de prima coperta un buzunaras in care gasim lunile anului in limbaj trecut popular:

Cartea cuprinde 5 sectiuni:

 
Noua ne-au placut cel mai mult: Legenda Randunicii (C, la 3 ani imi tot arata unde vede acum foricelele de Rochita Randunicii) ,

Legenda Bujorului a impresionat-o foarte mult pe A, care nu intelegea cum ielele pot fi asa de necrutatoare. Mi-a spus ca sigur erau niste vrajitoare care si-au luat infatisari de zane ca sa ii ademeneasca pe oameni.

Ne-au placut mult si: 

A, a desenat o parada a drapelelor Romaniei si o tarancuta  imbracata in straie pupulare . Multumim bunei noastre prietene Violeta B care ne-a trimis atatea materiale de crafturi, printre care si cateva coli printate cu motive popilare si care ne-a ajutat sa confectionam catrinta.

Ne-am imbracat in costume nationale.

Am postat acest articol acum pentru ca acesta va fii ultimul pana dupa vacanta in care pornim luni.

La multi ani romanilor de pretutindeni! Iubiti tricolorul! Iubiti Romania si traditiile noastre! Ele sunt radacinile noastre...

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

A, 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni