Comoara lui Ben

O alta carte scrisa de cunoscutul si de acum indragitul scriitor roman, Alex Donovici care exceleaza prin foarte multe aspecte: actiune, personaje, mesaje, ilustratii vine sa ne incante si sa ne surprinda cu multe idei cu privire la valorificarea energiei, visurilor si candoarei copiilor si copilariei. Fetita mea cea mare de 11 ani a fost asa de incantata de actiunea care se petrece in jurul baietelului Ben exprimandu-si dorinta expresa de a trai si ea ceva similar in viata ei. Pe scriitor il recomanda deja binecunoscuta serie "Tup", pe care foarte multi copii o indragesc si iata ca acum reuseste prin acesta carte sa se desprinda de ea si sa ne surprinda in mod foarte placut cu o carte diferita ca gen dar la fel de reusita ca si cele de pana acum.

Revenind la carte, aceasta este un roman de actiune presarat cu mistere, unde personaje cotidiene se intalnesc cu personaje fictive in jurul unei intamplari pline de suspans presarate de mesaje fine dar sesizabile, destinate celor mici. Actiunea te invaluie treptat de la inceputuri pentru ca apoi sa te tina in suspans pana la final. Un sfarsit fericit si plin de invataturi simple dar profunde si necesare fiecarui copil, o lectie in calea devenirii unor adulti valorosi- acesta este "Comoara lui Ben".

Actiunea incepe prin a ne prezenta personajul principal al acestei intamplari: Ben, un baiat de 10 ani, prietenos, care invata binisor cu toate ca nu-i placea in mod special nici o materie. Era destul de prietenos insa cel mai bun prieten al lui nu era un copil ci...un prieten imaginar cu care se consulta in toate problemele sale. Acest prieten il sfatuia cum putea mai bine, fiind chiar un mic rege de fel, in pasiunea lui Ben: aceea de a gasi o comoara adevarata prin care sa implineasac visele tuturor celor dragi. In acest sens baiatul intreprinde o serie de studii, citeste carti care au acest subiect si chiar face unele sapaturi prin vecinatati crezand el ca anumite locuri misterioase ar putea ascunde o astfel de surpriza. La un moment dat el cere parintilor sa ii cumpere un detector de metale adevarat pe langa dotarile mai putin spectaculoase dar absolut necesare care le avea pana atunci, ca un adevarat cautator.

Parintii lui, care il iubeau enorm ii explica cu amaraciuneca nu ii pot satisface aceasta dorinta fiind peste posibilitatile lor finaciare. Totusi, tatal sau ii spune ca a auzit o legentda cum ca in partea locului ar fi ascunsa o mica comoara pe care baietelul daca ar descoper-o i-ar fi suficienta pentru a-si putea procura valorosul instrument. Copilul este incantat peste masura si va porni in cautarea ei, ghidat de cei trei pastratori ai comorii , pe care el ii viziteaza cu incredere,perseverenta si cu multa implicare.

El va descoperi cu ajutorul acestora, pana in final acea comoara care ii va surprinde placut pe micii cititori. Nu pot sa dezvalui finalul insa va pot promite ca va fi unul nu numai placut dar si foarte folositor ca lectie de viata pentru orice copil.

Cartea este placuta, imaginile sunt foarte reusite si in ton cu textul, ritmul este alert, personajele sunt bine conturate si...ce sa mai vorbesc decat sa va invit la lecturarea ei fie alaturi de copiii, putand fi citita impreuna, fie individual de catre copiii de peste 8-9 ani.

Spor la citit!
A 11 si C 8

Carti speciale pentru Paste

Prima carte recomandata copiilor intre 6-12 ani vine de la editura Via.

In carte, asa dupa cum sugereaza si titlul urmarim o a doua incursiune a magilor pe drumul facut de ei in urma cu peste treizeci de ani, spre Betleem. De data acesta magii nu mai sunt condusi in drumul lor de steaua minunata iar drumul e mai lung si mai obositor pentru cei care acum sunt mult mai in varsta. Ei se hotaresc sa mearga sa il revada pe marele imparat gandindu-se ca il vor gasi conducand cu mare fala o imparatie. Dupa ce ajung obositi la capatul calatoriei lor lungi sunt surprinsi sa afle ca nu el este nici macar regele Iudeilor. Ei incep sa il descopere pe Isus, fiind martori fara voie la Invierea lui Lazar. Treptat, prin diferite ipostaze si intamplari, cei trei refac puzzelul povestii la carui sfarsit  sunt martori si ajung sa descopere maretia Imparatiei fara de sfarsit a celui mai mare Imparat, Isus Cristos. Nu a mai fost nevoie sa mearga pana la Betleem ca sa ii caute urma ci l-au gasit in Ierusalem si au putut sa il intalneasca din nou pe pruncul, acum mare, cel caruia i-au daruit cadourile lor nepretuite. Se pare ca si Isus isi amintea de ei. Intorsi acasa, in tarile lor, au inceput sa povesteasca tuturor ceea ce aflasera.

Cartea are cateva ilustratii frumoase iar povestea este perfecta pentru a pregatii micutii pentru a intampina Sarbatoarea Invierii. Noua ne-a placut foarte mult. O recomandam cu mare drag.

A doua carte, cu aceeasi tematica ,a Invierii a aparut in 2019 la editura Nepsis. Autoarea in plina accensiune in lumea cartilor crestine pentru copii, Brandusa Vranceanu, este o scriitoare cu multa inspiratie, talent si har. Ea creeaza povesti minunate si captivante dar si pline de morala si invataminte pentru cei mici. Noi iubim cartile ei. Sunt pline de intelepciune si randurile ei par o flacara care incalzesc sufletul si totodata incitita curiozitatea cititorilor.

Cartea Talharul cel bun  are peste 60 de pagini, multe ilustratii color si vine insotita si de un CD.

Ea constituie o lectura pentru suflet destinata copiilor peste 6 ani. Reprezinta o poveste interesanta si pentru copiii mai mari de 12 ani dar, de fapt se adreseaza tutror celor care cauta hrana pentru suflet.

Pentru ceea ce ofera pretul e mult prea mic: lectia minunata de viata, speranta in mantuire care nu ar trebui sa paraseasca nici un suflet prin exemplul talharului, cel care ajunge sa fie rastignit alaturi de Cristos si de care pomeneste si Biblia. Povestea urmareste crampeie din viata acestui talhar care are sansa sa ii intalneasca pe Maria, Iosif si pruncul Isus in fuga lor spre Egipt, intamplare care va avea un impact imens asupra vietii sale nesabuite de pana atunci si care il va urmarii toata existenta. In final, el va cauta cu ardoare si va gasi pana la urma raspuns la intrebarea care pare sa le apese umerii tuturor oamenilor la o anumita varsta sau in anumite circumstante.

O carte minunata, numai buna de lecturat cu copiii, in serile care preced noaptea Invierii. Iata cateva imagini:

                                                

Nu-mi ramane decat sa felicit editorii pentru reusita lor de a oferi acesta carte cu o poveste originala precum si un CD, cadou-toate la un pret modest. Multumim.

Acestea sunt recomandarile noastre de lectura pentru perioada Pastelui. Va dorim numai bine, sanatate, pace sufleteasca, rabdare si speranta.

Incurcatura unui iepuras

Marta, era o iepurica foarte tanara, frumoasa dar un pic cam dolofana si cu o blanita alba imaculata. Doar ochii ei mari si albastri semanau cu cei ai tatalui ei, un stra-stranepot al respectatei si binecunoscutei familii a primilor iepurasi de Paste. Mama ei era o iepuroaica comuna, de culoare maro-cenusie, harnica, blanda, cu inima mare si dreapta.

De la ea invatase Marta sa fie altruista, vesela si buna.  Toti o simpatizau. Cat era micuta, Marta era extrem de prietenoasa cu toate vietatile padurii. Cand se intalneau puii de animale, in luminisul de la poalele dealului impadurit, ea avea grija de toti. Se juca in fiecare zi cu caprioara Aneta, cu veverita Saftica cea eleganta ce locuia in acelasi arbore cu ea, cu surorile randunici Anileta si Carileta ce isi aveau cuibul la o gospodarie a unui cioban. Cu timpul se alatura lor o micuta aricica, Lizeta, pe care o stiau si randunelele surori, care o convinsera si pe vulpita Olguta jucausa, sa li se alature. Orele, zilele si mai apoi verile treceau placut in grupul de prietene cu multe jocuri, ale tuturor. Odata cu venirea toamnei animalele dispareau prin culcusurile lor sau plecau in tarile calde. La venirea primaverii incepeau iarasi sa se adune in luminis, sa se joace.

Anii insa le facura pe fiecare sa creasca diferit, in felul lor. Intr-o vara, Marta le convinse pe celelate ca doar jocurile si ideile ei erau cele mai bune si trebuiau luate in considerare in primul rand.. Mereu trebuiau sa faca intai ce dorea ea si nicicand nu mai era timp si de altceva ce ar fi vrut ele. Celelate prietene o acceptara si asa fiindca inca o iubeau si sperau sa redevina cat mai curand asa cum fusese odata.

Iepurica Marta pe masura ce crestea vedea cum toate vietuitoarele padurii il respectau si chiar linguseau pe tatal ei, care avea cea mai importanta fabrica de jucarii si oua de Paste din zona. El era asadar o figura importanta in padure fiind cel desemnat a se ocupa de copiii din tinuturile apropiate padurii, in ziua Pastelui. Ea intelesese ca in curand ii va lua locul tatalui ei si urma sa fie Iepurasul de Paste si de aceea incepuse sa sa simta mandra si chiar cu mult mai speciala decat restul animalelor. Era din ce in ce mai convinsa ca asa era. La scoala, era chiar destul de buna: nimeni nu o egala la orele de lucru manual sau la desen iar prietenele ei pareau adesea lipsite de talent si…novice pe langa ea. Incetul cu incetul deveni din pacate foarte increzuta pe baza acestor motive.

In urmatoarea vara randunelele venira din nou acasa, la cuibul de la casa ciobanului. Cum ajunsera ele le salutara pe oitele cunoscute si se jucara cu mieii noi aparuti. Apoi vorbira si cu calutii, magarul si cainii ciobanului ca sa vada ce mai facusera toata iarna. In final ele se dusera nerabdatoare in poiana sa-si caute prietenele. Acolo fura primite doar de Vulpita Olguta care le saluta pe un ton dulce, dar si cu o privire ciudat de sireata. Mai in departare, Marta si Saftica nici nu le privira. Erau neasteptat de nepasatoare. Dupa o vreme ducandu-se catre cuib o intalnira pe caprioara Aneta care le povesti pe un ton amar ca ii fusese interzis sa mai calce prin luminis de catre Marta, care impunea celorlati absolut tot ceea ce au voie ceilalti sa faca acolo. La fel o alungase si pe aricica Lizeta, pe motiva ca le putea intepa cu tepii ei. Puii mici de animale erau alungati daca nu o ascultau cu totul pe Marta. Ramasera doar mistretica Sarita si mult mititica soricica Ani-mica. Acestea erau prea mici ca sa inteleaga ce se petrecea si erau fericite ca le baga in seama cineva mai mare.

Randunelele surori nu se mai dusera nici ele prin luminis afland tot de la blanda caprioara Aneta ca nici vulpita Olga nu le mai dorea prietene dar nu avea curajul sa le-o spuna direct. De fapt, ea,Vulpita cea sireata si veverita Saftica cea  mereu la moda erau umbrele iepuroaicei rautacioase si nu ar fi contrazis-o cu nimic. In clubul lor nu mai era loc pentru celelate care de fapt nu impartaseau comportamentul lor…si ele o stiau. Trebuie spus ca toate aceste schimbari ale Martei erau straine parintilor ei, care nu stiau si nu observau comportamentul urat al fiicei lor . Ei erau prea ocupati cu magazinul lor ca sa vada ce se petrecea.

Asa ca Aneta caprioara, Lizeta aricica, cele doua randunele si alti doi frati capre negre: Mira si Eduri decisera sa nu mai mearga prin poiana si sa se joace impreuna, frumos si respectandu-se unii pe altii. Ei uitara o vreme de animalele care se purtasera urat cu ei. Descoperira un alt luminis mai mic, dar placut in marginea padurii unde toti cei alungati erau bineveniti. Cateodata veneau si mieluseii sau manzul ciobanului acolo ca sa zburde impreuna. Vremea frumoasa se imbunatatea cu fiecare zi si se apropia Sarbatoarea Pastelui.

Intr-o dimineata, Corbul Teleflet care mereu aucea vestile in padure, zbura deasupra ei tipand de zor ca Iepurele de Pasti, Surul patise un accident.

Copiii care se jucau afara incepura sa se intrebe:

-         Oare cine va duce cadourile si va pune ouale vopsite prin curtile oamenilor?

-         Eu cred ca sotia lui….se auzi o voce.

-         Doamna Suru nu paraseste niciodata padurea…

-         Atunci ? Cine? se intrebau toti

Ceea ce copiii nu stiau era ca si ea plecase cu tatal Martei la un spital si fiica lor ramasese sa se ocupe de treaba tatalui ei. Foarte sigura pe ea ii spuse tatalui sau inainte de a fi plecat ca nu trebuie sa il cheme pe unchiul iepuroiul Maroniu pentru ca ea va face tot ce trebuie in locul lui.

-         Esti siguram comoara mea?

-         Da, tata. Sunt acum mare. Ai incredere in mine.

-         Da, dar stii cat de multe sunt de pregatit…mai adauga iepurasul de Paste

-         Stai linistit. Am o gramada de prieteni care ma vor ajuta. Da-mi sansa sa iti demonstrez.

-         Bine. Cred in tine.

Tatal, se gandi ca nu ar fi bine sa ii taie elanul si sa nu ii acorde aceasta sansa, asa ca incerca sa-si inabuse grijile si pleca un pic neimpacat insa nu avea de ales..

Primul drum il facu Marta, catre vizuina Safticei. Aceasta cand ii deschise usa avea bretonul proaspat intins si o rochita colectie unica, noua, pe ea. Marta o privi surprinsa si o intreba inainte de a-i spune problema ei:

-         Pleci undeva?

-       Normal, ai uitat? Doar ti-am spus ca merg in Landro, la cateva paduri spre apus, unde voi participa la o prezentare de moda.

-         Ah, da…nu am uitat, incerca Marta sa nu fie surprinsa ca uitase, caci de obicei nu retinea nimic din ce nu o interesa.

-         Vroiai sa-mi spui ceva? Continua veverita in timp ce isi misca labutele ca sa i se usuce lacul de pe unghii.

-         Nu, nu…doar sa-ti urez drum bun, zise Marta  si se intoarse putin ingrijorata de faptul ca nu o va putea folosi...

Nici la vulpita Olguta nu avu mai mult succes pentru ca ea era deja plecata. Mama ei ii spuse ca o trimisese la o tabara de invatare a limbii pasaresti. Ea era era singurul lor pui si doreau sa fie foarte educata.

Marta incepu sa se framante serios. Ajutoarele ei de baza erau plecate si cu cei mici Sarita si Ani-Mica nu prea putea sa faca nimic. Ele nu puteau nici picta oua la masina si nici duce cadouri asa multe drumuri. Parintii lor nu le lasau singure inca…Se gandi sa se apuce de treaba, caci totusi mai erau trei zile. Putea sa reuseasca.

In prima zi a muncit fara pauza toata ziua si noaptea la impahetat cadouri. Mai erau inca asa de multe si simtea ca o dor tare labutele. Se intinse putin pe podeaua magazinului si crezu ca va dormi o ora dar cand se trezi observa ca trecu inca o zi. Acum ingrijorarea fu inlocuita de disperare. Cum o sa termine? Nu avea cum!  O sa il dezamageasca pe tata. Ce o sa zica apoi toti care nu-si vor primii cadourile: animalele si copiii ce il asteptau pe Iepurasul? Privind asa, pe fereastra de la copacul in care locuia vazu in departre cele doua randunici, cu care nu mai isi amintea de cand nu le adresase o vorba. Ele se jucau fericite prin aer.

-         Heeei Ani, hei Cari! Saluuut! Ce mai faceti?

Se trezi ca le face cu mana. Ele puteau fi salvarea ei. Oare o sa …

Randunelele venira imediat spre ea cu o fata un pic neincrezatoare.

-         Buna, Marta. Suntem bine, tu?

Randunelele zburau in jurul ei iscodind-o si privind-o cu suspiciune.

-         Binisor, raspunse ea cu o voce vinovata si privind in jos.

Cele doua randunele intelesesera totul din priviri.

-    Ai probleme cu organizarea Pastelui?

-      Vrei sa te ajutam cu impartitul oualelor si cadourilor? zisera pline de voiosie cele doua.

Marta ramase fara cuvinte. Cum sa fie asa de dragute si amabile cu ea…cand se purtase asa de….groaznic?

-         Chiar vreti sa faceti asta? intreba Marta cu ochii scanteind de emotie si adauga apoi pe un ton nesigur:

-         Ma puteti ierta ca v-am suparat?Am fost nedreapta cu multi…

-         Da, desigur ca te iertam. Toti mai gresim uneori, trebuie sa intelegem bine acest fapt. Apoi, prietenii se ajuta la nevoie, nu-i asa?

-         Da, da, desigur. Asa este.Va multumesc. Va multumesc mult de tot. Sunteti niste prietene adevarate. Marta sarea intr-un picior caci grijile ei pareau sa se duca odata cu zborul celor doua ce ciripeau ascutit deasupra padurii chemand-i pe ceilalti.

In luminisul mare de la poalele padurii se adunara in scurt timp toate vechile prietene si se pusera pe treaba. Marta fu uimita de cat de frumos desenau cele doua randunele, poate chiar mai frumos ca ea si ceilalti impachetau repede. Aricica Lizuca butona cu tepii ei foarte bine masina de vopsit oua si  caprioara fugea repede ca gandul cu pachetele cu jucarii. Capritele mergeau cu cosurile de oua si le atarnau prin arbusti ori le ascundeau prin iarba. Randunelele chemara in ajutorul lor si manzul ciobanului ce se alatura Caprioarei iar cainii ii insoteau ca sa se asigure ca nu ii vede nimeni pe unde mergeau. In zori de zi, cand oamenii ieseau de la slujba de Inviere si clopotele bisericii rasunau cristalin in vale, toate animalele se intalnira ispravind la timp toata treaba. Priveau din luminis spre valea luminata acum de zeci de lumanari din mainile omenilor. Era atata pace si bucurie! Se auzeau peste tot:

Hristos a inviat! Adevarat a inviat! Si cantecele de bucurie se revarsau din biserica rasunand in toata valea.

Animalele se privira multumite si fericite. “Cu adevarat acesta este sarbatoarea iertarii si renasterii, a schimbarii in bine de care toata lumea ar trebui sa tina seama”se gandea in sinea ei Marta, aflata in mijlocul vechilor ei prietene din copilarie.

E de prisos sa spun ca acel Paste fu un succes si toata lumea fu multumita.

Iepurele Suru cand venii inapoi peste cinci zile o felicita pe fiica lui, Marta in fata tuturor animalelor padurii stranse special cu acesta ocazie. Stiau ca fiicei lui ii va fi desemnat oficial rolul lui.Toti asteptau ca Suru sa ia cuvantul.

-    Iata, dragii mei fiica mea, urmatorul iepuras de Paste ce a dovedit…

 Marta il intrerupse neasteptat pe tatal ei si ii spuse:

-      Nu pe mine trebuie sa ma pui, tata, ci pe toti care sunt cu noi si care sunt cu adevarati…minunati.

-         Cum? De ce? se auzeau intrebari din toate partile. Nimeni nu mai pomenise asta. Intodeauna doar iepurasul impartea cadouri in timp ce ceilalti se pregateau de sarbatoare facand curat sau mancare.

Marta continua:

-         Eu singura nu as fi facut nimic fara toti prietenii mei. Numai impreuna putem reusi sa facem usor ceea ce unuia singur i-ar fi fost greu… De azi inainte imi doresc sa vina cu mine toti care vor sa ajute. Impreuna putem fii puternici. Toti putem impartii cadouri, bucurii.

-         Multumim. Multumim!strigara ceilalti pui de animale. De mult timp isi doreau sa poata face si ei ceva dar nu li se dadura niciodata ocazia.

La adunarea aceea fura prezente si veverita Saftica si vulpita Olguta. Ele observara multumite de cat de mult se schimbase iepurica Marta. Se bucurara mult ca nu mai trebuiau sa ii suporte toate iesirile rautacioase, jignirile si laudele personale. Se parea ca acest Paste a fost unul important pentru Marta pentru ca a facut-o sa invie si ea, intr-un fel diferit, dar frumos  apreciind cat de importante si pretioase sunt: bunatatea, modestia, prietenia si bineinteles iertarea.

Gradina magica - taramul iubirii

Gradina magica a mamei

Familia Zarei locuia intr-o ferma micuta si ingrijita, intre niste dealuri domoale. Le placea linistea de care erau inconjurati simtindu-se multumiti sa stea acolo. Acasa,  Zara era cea mai tanara din familia ei. Cu ei locuiau si parintii mamei pentru ca ceilalti bunici erau mult mai departe la o distanta prea mare ca sa ajunga la ei, cand ea abia invatase sa galopeze un pic. Cum adica sa galopeze? Ah, bine, am uitat sa va spun ca Zara este cea mai mica manza de la Ferma Perelor Aurii.

In timp ce mama ei statea mereu cu ea avand grija sa o invete lucruri minunate despre viata si sa ii daruiasca multa, multa iubire, tatal isi petrecea cea mai mare parte a timpului ajutandu-si stapanul la muncile de la ferma.

Zara o caluta vesela, jucausa si cateodata cam nerabdatoare. Daca facea vreo boacana si era mustrata atunci se simtea foarte trista. Apoi, dupa ce isi cerea iertare, astepta sa fie imbratisata. Asa intelgea ea, ca nu a pierdut iubirea celor din jur. Adora se petreaca timpul cu mama si nu ar fi dat nimic in schimbul lui.




 In ultimul timp, stapanii fermei incepura sa o ia pe mama ei sa plimbe copiii ce veneau la ore de calarie, astfel ca Zara ramenea de multe ori in grija bunicilor ei. Isi astepta cuminte parintii. 

Cand se inapoiau acasa ii ruga sa se joace cu ea. Acestia isi adunau uneori ultimele forte nerefuzand vreun joc inventat de ea, pana ce intr-o zi ei se gandira la ceva…

Intr-o dimineata devreme de primvara, Zara cauta cu privirea inspre locul mamei ei vrand sa mearga la ea. Vazu cu uimire lume in partea in care trebuia sa fie mama ei asa ca merse curioasa intr-acolo sa vada ce se intampla.

Langa coapsa mamei ei se odihnea o micuta si firava manza. 

-        - Zara, ea e Roua, surioara ta, ii spuse tatal cu bucurie in glas. A venit pe lume azi noapte. Ce parere ai?

-         Eu, nu stiu…cred ca e draguta. Dar, de ce e asa de mica?

-     Asa ai fost si tu cand te-ai nascut. Curand o sa creasca putin si o sa puteti zburda impreuna pe pajiste. Nu-i asa ca e minunat?

Zara isi apropie timid capul de surioara ei. Mirosea a fan, lapte si…mama.  In sine ei era uimita cum o micuta faptura va creste asa cum era ea. O neliniste ciudata incepuse sa o cuprinda gandindu-se ca va trebui sa o imparta pe mama, cu ea. Aparura multe intrebari cand vazu ca toti o priveau cu dragoste pe micuta sora spunandu-i ei:

-         Acum esti sora mai mare. Trebuie sa ai grija de surioara ta.

-         Iti place de Roua? Ce draguta e!

-         Cred ca esti mandra de sora ta….

Nimeni nu o intreba ce mai face sau nu isi mai facea timp sa se joace cu ea, asa cum faceau alte dati.

Urmatoarele zile, Zara plictisita si suparata de lipsa de atentie iesea sa se plimbe afara, pe pajiste, insotita  cand de bunicii ei, cand de cainele stapanilor.

Cateodata Voicut, cainele se juca cu ea de-a v-ati ascunselea cu ea. Timpul atunci trecea mai repede. Ii lipseau plimbarile care le facea cu mama ei si povestile ei frumoase despre cai inaripati,unicorni, despre animale, plante, flori si chiar despre stele si luna. Oare o sa o mai vina acele timpuri inapoi ?

Intr-o  astfel de zi privind in departare i se paru ca vede o stralucire ciudata dinspre livada de peri. Cu cat se apropia de ea, lumina parea mai mare si mai stralucitoare. Mergand fu uimita sa vada ca in mijlocul luminii si al livezii stapanilor mai multi…unicorni.

O faptura roz ce plutea mai mult decat mergea ii vorbi:

- Buna copilo, te asteptam….

- Pe mine? bangui sfioasa Zara marindu-si ochii de uimire.

- Da.Trebuie sa vezi ceva. O duse catre o gradina minunata plina de flori nemaivazute. Jumatate erau mai mari si jumatate erau abia imbobocite.

- Vezi, acesta este gradina mamei tale.

- Cuummm?? Mama are o gradina? Nu stiam…

- Da, uite: pe jumatatea inflorita, cand te-ai nascut tu

au aparut primele flori odata cu iubirea mamei pentru tine. Cu cat crestea dragostea ei, cu atat cresteau florile aici…

- Nu inteleg…

- Acum, gradina a crescut inca pe atat dupa ce a aparut sora ta .Florile crescute sunt ale tale, cele abia imbobocite sunt ale sorei tale.

- Mama a plantat aceste flori?

- Intr-un anumit fel, da. In regatul nostru magic asta se intampla cand se naste un nou calut. Dragostea mamei face sa apara o gradina. Apoi, daca mai apare inca un frate sau o sora gradina creste si iar creste. Intelegi? 

Intre timp, ceilalti inorogi incepura sa se pregateasca de plecare chemand-o pe surata ce vorbea cu Zara.

Fiindca Zara privea inca nedumerita, fiinta de vis continua fornaind usor si miscandu-si aripile a zbor:

-         Asta inseamna ca inima mamei tale a crescut inca o data pe cat era inainte de venirea pe lume sorei tale, asa ca partea ta inima adica de gradina de flori a ramas neatinsa. Asa cum gradina a crescut, asa si inima ei a crescut si aveti loc acum amandoua. Sora ta nu ti-a luat locul din inima ei. Ea te iubeste la fel. Acum trebuie sa plec, nu uita sa uzi florile tale! Mama ta are nevoie de ajutorul tau.

-         Cum? Sa vin aici cu apa? spuse Zara gandindu-se daca va mai gasi acea parte de gradina ce nu o vazuse pana atunci

-         Nu! Iubirea este apa pe taramul nostru magic. Tu doar trebuie sa daruiesti mereu iubire mamei, tatalui, sorei si tuturor din jur, se auzi glasul tot mai indepartat.

Zara privea spre locul unde disparusera unicornii  si gradina magica, in locul ei ramanad doar vechea livada, cand aparu Voicut. Cainele ii spuse cu repros:

- Bine ca te-am gasit. Mama ta te cauta..

“O, mama mea draga si buna…” isi spuse Zara si galopa iute.

O zarii de departe. Mama se aporope bland de fata ei, mangaindu-i coama. 

-         Imi pare rau ca nu te-am putut insoti in plimbarile tale in ultimul timp. Sora ta era prea mica, dar acum va putea sa vina sa stea afara cu noi pe pajiste.

Zara se bucura mult. Era fericita. Azi intelesese atat de multe:

-         O mami, te iubesc atat de mult!

-         Si eu chiar si mai mult. Iubirea unei mame nu se sfarseste niciodata.

-         O, mami, chiar?

-         Da, draga mea. Inima e ca o gradina magica in care cresc mereu flori ce nu se ofilesc niciodata….daca stim sa iubim.

Zara lacrima. Oare mama ei intalnise si ea unicornul roz candava?

La ferma Perelor Aurii, stapanii munceau prin livada iar cativa cai pasteau aprope. 

Speram ca v-a placut povestea noastra. Imaginile au fost realizate de A 10 ani. Textul: mama.
Daca o gasiti interesanta ne-ar bucura sa o impartasiti si cu altii. Va multumim mult.

Cu drag,
Vremea copilariei

Povesti despre virturi si valori

Cartea aparuta la editura Arc, din Chisinau in anul 2017 contine o colectie de 12 povesti repovestite de Jacopo Olivieri. Cu coperti cartonate si pagini pline de culoare, cartea este o realizare tipografica de exceptie furnizand o experienta placuta in ceea ce priveste lectura ei.

Cartea are 122 de pagini. In cuprins am gasit povesti noi si unele repovestite dupa Esop. Toate povestile au destule imagini si la sfarsitul fiecareiea gasim cate o morala care sintetizeaza sensul povestii, pe o pagina, in fond ce ar trebui retinut de copii dupa citire. Voi reda mai jos pagina cu continutul cartii.

Povestile sunt frumoase intr-adevar si volumul merita citit pe indelete pentru a se putea asimila noile abilitati. Cartea le transmite copiilor multe cunostinte despre modul de a se comporta in anumite siuatii explicandu-le totodata intelesul unor calitati sufletesti: generozitate, optimism, tenacitate, recunostinta, loialitate, etc.

Nu as putea sa ma opresc la vreuna dintre povesti  pentru ca toate sunt placute si antrenate, astfel ca voi reda mai jos, la inamplare, doua dintre ele:
1. Soimul credincios, o poveste despre fidelitate. Un print, ajunge in timpul unei vanatori foarte departe inntr-o padure in timp ce urmarea o prada cu soimul sau foarte dresat. Ramanand singur, la un moment dat cand soimul dispare in zare fugarind prada, printul insetat dupa goana gaseste un paraias care izvora dintr-o stanca si vrea sa isi potoleasca setea. Dupa cateva incercari nereusite de a bea apa care umplea cana sa foarte incet pentru ca soimul i le tot varsa si neintelegand ce se intampla printul fu uluit sa vada pasarea sa draga cazand aproape moarta dupa ce bause din izvor.Atunci realiza ca soimul vrsese doar sa il opreasca sa guste apa otravita. Pasarea si-a revenit dupa o agonie lunga si printul a taratat-o cu cel ai mare respect de atunci. MORALA: " Cea mai buna dovada de fidelitate este sa fii gata sa risti totul pentru binele celui care te iubeste"

2. Prietenii din jungla, o poveste indiana despre pietenie. De acesta data personajele sunt patru animale diferite care devin prieteni: un corb, un soarece, o broasca testoasa si un cerb.Ei fac o echipa minunata si sunt foarte inventivi in a crea diversiuni care ajuta cand pe cerb, cand pe broasa testoasa  sa scape atunci cand sunt la mare necaz, fiind pe cale sa fie prinsi de vanaor .MORALA de aici este una din cele mai cunoscute: "Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste"

Noi va dorim spor la citit si la cat mai multe carti frumoase in biblioteca!
A 9 si C 6

Povesti despre virtuti

Povesti despre virtuti

Cartea a aparut in aul 2015 la editura Gama in cadrul unei colectii respectabile ce au avut in continut mai multe volume, intre care amintesc: Legende Romanesti, Cartea cu colinde, Povesti uitate, Povesti romanesti si Poeziile copilariei. Cred ca se mai poate comanda direct de la editura sau furnizorii de carte on-line. Aparuta in acelasi format cu care ne-am obisnuit in cadrul colectiei ( coperti lucioase, cartonate si file frumos prezentate in interior ) cartea intruneste o colectie aleasa atent de 25 de povesti din diverse tari si de la autori diversi fiecare avand in centrul  atentiei cate o virtute. Cu ocazia citirii acestor povesti am putut in sfarsit sa le explic si sa detaliez copiilor mei ce inseamna virtutile si ce presupune a fi un om cu multe calitati sufletesti (morale). Poate ca este un pic mai dificil sa explici unui copil despre: cumpatare, generozitate, intelepciune, politete, recunostinta, buna credinta sau toleranta. Cu ajutorul acestor povesti am clarificat multe din aceste intrebari si in plus prin morala acestora incercam sa tragem foloase pentru sufletel noastre.

Toate povestile sunt redate in cadrul a doua DVD-uri astfel ca dupa ce am lecturat linstit continutul cu pauze ce ne permit intrebari si comentarii am putut si sa le ascultam de cate ori am vrut, in divesrse ocazii .Textele prind viata altel in interpretarea unui colectiv profesionist de actori. Noi purtam intraga colectie cu noi, atat cand avem drumuri lungi cu masina, cat si in concedii, acasa. Ne umplu timpul in mod folositor.

Cateva din povestile cuprinse in volum le-am regasit stiindu-le deja continutul: Muzicantii din Bremen ( prietenia), Pestisorul de aur (cumpatare), Printul fericit ( generozitatea), Aleodor Imparat ( onoarea). Cu toate ca le stiam ne-a placut sa le ragasim aici, in cadrul acestui volum intrucat ne subliniau morala sau ceea ce trebuia sa retinem dupa lecturarea lor.

Am sa ma opresc putin asupra unor povesti care ne-au captat atentia impresionandu-ne peste masura. Batranul si fii sai ( bunatatatea), Baiatul cu ghiveciul fara flori ( sinceritatea), Cioplitorul in piatra (modestia) si Asteapta si ai sa vezi (optimismul).

In prima poveste aflam cum bunatatea unui batran ce le lasa mostenire fiilor sai tot ce are (inainte de a muri) pentru ca acestia sa aiba un trai linistit nu este raspalatita decat prin comportamanetul potrivit a celui mai mic atunci cand ii va supune pe toti unui test neasteptat. Soarta celorlati doi fii ai batranului se va schimba intrucat nu au stiut ce inseamna bunatatea.

Baiatul cu ghiveciul fara flori este o poveste orientala in care aflam ca intr-o lume plina de minciuna si fals a iti pastra valorile in care crezi incluzand sinceritatea iti poate aduce recompense neasteptate. La un test al imparatului (ce isi cauta astfel in secret un mostenitor la tron) dat tuturor tinerilor, doar un singur baiat arata o adevarata comoara suflteasca prin sinceritate si astfel devine urmatorul conducator al tarii.

Ciopliorul in piatra este o alta poveste plina de farmec, haz si ritm alert. Din ea aflam cat este de important sa fim cumpatati in dorintele noastre, in cea ce asteptam de la viata, in ceea ce speram, visam. Omul nostru era mereu invidios pe traiul altora asa ca soarta il face sa cunoasca avantajele dar si neajunsurile multor meserii asa ca in final sa ajunga sa-si pretuiasca ceea ce are intr-un mod demn si plin de recunostinta.

Asteapta si ai sa vezi este chiar o poveste cu final neasteptat, plina de haz si care ne dezvaluie importanta optimismului, a increderii in ceva mai bun care va urma unor intampari mai putin fercite. Noua ne-a placut mult intamplarea in urma caruia un tanar invata din pataniile sale, ce este optimismul.

Nu cred ca ar fi nimerit sa dezvalui continutul acestor povesti rapindu-va bucuria descoperirii lor. Cert este continutul lor avand exprimarea usoara, potrivita pentru un copil chiar de 4 ani, ritmul lor alert si povestea plina de substanta  ii captiveaza cu aceeasi masura si pe copiii mai mari de 7 ani. V-am reprodus cateva imagini reprezentative care va pot ajuta sa rasfoiti cu ajutorul meu cartea si astfel sa va convingeti de valoarea sa.

Este o comoara de povesti cu mult farmec si  pline de invataturi.

 Spor la lectura cu copiii!
A,8 ani si C,5 ani

Carti despre curaj

Cate ceva despre Curaj

Adesea m-am intrebat cum pot sa le inspir mai mult curaj copiilor mei. Cum pot sa le incurajez mai mult in diverse situatii? Am incercat prin diverse carti citindu-le despre aceasta calitate umana sa le fac sa inteleaga ce este curajul si cum pot sa il dobandeasca. Iata cateva exemple mai recente: Cartea CURAJUL a lui Bernard Waber , CARTEA CURAJULUI  a lui Adina Rosetti, SI TU ESTI TIMID? ( o carte mai veche de la editura Gama cu ajutorul careia am abordat pentru prima data aceast tema )

Este vreo legatura intre a fi fricos si a fi timid sau rusinos ?

Oare toti copiii sociabili  sunt neaparat si curajosi? Se poate sa ai multi prieteni si sa fii totusi lipsit de curaj uneori? Oare a fi viteaz inseamna ca ai si sigur o fire extrovertita ? Intrebari la care cautam raspunsuri si la care va invit sa raspundeti in comentarii.

Ce este curajul? Curajul are sigur o definitie in DEX al limbii romane insa copiii au nevoie de altfel de explicatii care le dam cu ajutorul cartilor dar si prin comportamentul nostru. Pana la urma exemplul personal este cea mai elocventa explicatie pentru ca micutii ne urmaresc cu interes si ne vor copia pe noi, parintii in viata lor.

Adina Rosetti spune atat de frumos in prefata cartii ei: “Nu trebuie sa fii supererou ca sa fii curajos. Daca ne uitam bine in jur, vedem peste tot dovezi de curaj, iar curajosii sun de cele mai mult ori oameni obisnuiti si copii, la fel ca mine si ca tine. Uneori, curajul inseamana sa mergi inainte cand nimeni nu te incurajeaza, sa incerci ceva nou, sa ajuti un prieten aflat in dificultatesau sa renunti la ceva de-al tau pentru a-l darui altcuiva care are mai multa nevoie. Alteori, curajul inseamna sa nu renunti la visurile tale, sa nu-ti fie teama sa spui adevarul..”

 Eu le-am spus copiilor mei mai simplu :sunt situatii de care pur si simplu trebuie sa treci sau sa le depasesti uitand de toata frica sau incercand sa nu te mai gandesti macar pentru moment la ea. A avea curaj nu inseamana sa nu ai frica. Cred ca si cei mai mari invingatori au temeri dar totusi stiu cum sa o stapaneasca si invinga.

Cartea Curajul desi subtire are un continut plin de subantelesuri punandu-ne in fata mai multe situatii. Prin analiza lor, copiii vad ca exista mai multe feluri de curaj…pe care trebuie sa ti-l faci. Poti sa ai curaj obisnuit insemnad de pilda sa poti sa ceri iertare cuiva, sa trimiti o felicitare cuiva care il admiri sau sa renunti la unele obiceiui proaste. Curajul poate fi si fantastic pentru acrobatii care plutesc prin aer, pentru astronautii ce merg in spatiu sau pompieii care saveaza vieti. Multitudinea de exemple sunt insotite de imgini perfect adaptate, stimulative si in acelasi timp inspirative pentru viata. Autorul enumera o multime de situatii marunte sau dimpotriva, mai neobisnite care scot a iveala diverse tipuri de curaj intr-un mod placut, amuzant si totodata cu multa sensibilitate. Copiii isi pot gasi in acesta carte sursa de inspiratie care sa ii ajute in a depasii diverse probleme cotidiene cu care se confrunta si pentru care au mica sau mare nevoie de …curaj. Poate un copil isi face mai greu prieteni fiind prea timid sau poate altul nu reuseste sa isi invinga frica de intuneric…cartea se adreseaza tuturor.

Cartea Curajului creata de mult indragita si talentata scriitoare Adina Rosetti  ne pune la dispozitie 10 povesti care a ne inspire si sa ne invete dspre curaj, 10 povesti despre fiinte mici care fac gesturi mari. Fintele mici pot fi asmilate metaforic de cate copii chiar cu ei insisi observand singuri ca le poate fi usor, simplu sa dobandeasc curaj. Citind povestile, in mintea lor cred ca se naste o intrebare: Daca ei ( veverite, prumbei, fluturi) pot fi curajosi oare noi, copiii chiar nu putem? O da, desigur ca putem. Autoarea ii face pe copii sa constientizeze puterea care zace in inimile lor prin intermediul unor personaje micute, dar curajoase.

Ce pot spune este ca noi cand am terminat lectura ei am fost triste caci ajunsesem la final. Ne doream mai mule povesti. Ne obisnuisem sa citim in fiecare seara cate o povestioara si sa vorbim despre ea. Sa ne punem in locul personajelor si sa vedem ce am fi facut noi intr-o anumita situatie. Cartea ne-a cucerit cu micutele personaje de la care am invatat nu numai in cate feluri poti fi curajos dar si alte calitati grozave: generozitatea, respectul, perseverenta, optimismul, iubirea aproapelui, bunatatea.

Povestile au fost inspirate din intamplari reale puse la dispozitie de “ Culegatorii de curaj”, un proiect creat  si sustinut din pasiune pentru toti oamenii curajosi din jurul nostru de catre Piraeus Bank. A existat o aplicatie care i-a indemnat pe oameni sa scrie despre intamplari reale din jurul lor unde s-a dat dovada de mai mult sau mai putin curaj si care au influentat mai multe vieti si destine. Apoi aceste povestiri au fost transformate pe intelesul copiilor nostri cu ajutorul penitei fermecate a scriitoarei care ne da posibilitatea sa parcurgem la sfarsitul fiecarei povesti si sursa de inspiratie printr-un QR.

Noua ne-au placut cel mai mult urmatoarele povesti: Masinaria de vise, Lacul melancoliei, Superputerile lui Toma si Scoala de zbor.

Noi speram ca cele cateva cuvinte si imagini sa va fie de folos in alegerea acestor carti care noua ne-au placut foarte mult.

Lectura placuta va dorim!

A, 8 ani si C 5 ani