Gradina magica a mamei
Familia Zarei locuia intr-o ferma micuta si ingrijita, intre niste
dealuri domoale. Le placea linistea de care erau inconjurati simtindu-se multumiti sa stea acolo. Acasa, Zara era
cea mai tanara din familia ei. Cu ei locuiau si parintii mamei pentru ca
ceilalti bunici erau mult mai departe la o distanta prea mare ca sa ajunga la
ei, cand ea abia invatase sa galopeze un pic. Cum adica sa galopeze? Ah, bine,
am uitat sa va spun ca Zara este cea mai mica manza de la Ferma Perelor Aurii.
In timp ce mama ei statea mereu cu ea avand grija sa o invete lucruri
minunate despre viata si sa ii daruiasca multa, multa iubire, tatal isi
petrecea cea mai mare parte a timpului ajutandu-si stapanul la muncile de la
ferma.
Zara o caluta vesela, jucausa si cateodata cam nerabdatoare. Daca facea vreo
boacana si era mustrata atunci se simtea foarte trista. Apoi, dupa ce isi cerea
iertare, astepta sa fie imbratisata. Asa intelgea ea, ca nu a pierdut iubirea
celor din jur. Adora se petreaca timpul cu mama si nu ar fi dat nimic in schimbul
lui.
In ultimul timp, stapanii fermei incepura sa o ia pe mama ei sa plimbe copiii ce veneau la ore de calarie, astfel ca Zara ramenea de multe ori in grija bunicilor ei. Isi astepta cuminte parintii.
In ultimul timp, stapanii fermei incepura sa o ia pe mama ei sa plimbe copiii ce veneau la ore de calarie, astfel ca Zara ramenea de multe ori in grija bunicilor ei. Isi astepta cuminte parintii.
Cand se inapoiau acasa ii ruga sa se joace cu ea. Acestia isi adunau uneori
ultimele forte nerefuzand vreun joc inventat de ea, pana ce intr-o zi ei se gandira
la ceva…
Intr-o dimineata devreme de primvara, Zara cauta cu privirea inspre
locul mamei ei vrand sa mearga la ea. Vazu cu uimire lume in partea in care
trebuia sa fie mama ei asa ca merse curioasa intr-acolo sa vada ce se intampla.
- - Zara,
ea e Roua, surioara ta, ii spuse tatal cu bucurie in glas. A venit pe lume azi
noapte. Ce parere ai?
-
Eu,
nu stiu…cred ca e draguta. Dar, de ce e asa de mica?
-
Asa ai fost si tu cand te-ai
nascut. Curand o sa creasca putin si o sa puteti zburda impreuna pe pajiste. Nu-i
asa ca e minunat?
Zara isi apropie timid capul de
surioara ei. Mirosea a fan, lapte si…mama. In sine ei era uimita cum o micuta faptura va
creste asa cum era ea. O neliniste ciudata incepuse sa o cuprinda gandindu-se
ca va trebui sa o imparta pe mama, cu ea. Aparura multe intrebari cand vazu ca
toti o priveau cu dragoste pe micuta sora spunandu-i ei:
-
Acum
esti sora mai mare. Trebuie sa ai grija de surioara ta.
-
Iti
place de Roua? Ce draguta e!
-
Cred
ca esti mandra de sora ta….
Nimeni nu o intreba ce mai face sau nu isi mai facea timp sa se joace cu
ea, asa cum faceau alte dati.
Urmatoarele zile, Zara plictisita si suparata de lipsa de atentie iesea sa
se plimbe afara, pe pajiste, insotita cand de bunicii ei, cand de cainele
stapanilor.
Cateodata Voicut, cainele se juca cu ea de-a v-ati ascunselea cu ea. Timpul atunci trecea mai repede. Ii lipseau plimbarile care le facea cu mama ei si povestile ei frumoase despre cai inaripati,unicorni, despre animale, plante, flori si chiar despre stele si luna. Oare o sa o mai vina acele timpuri inapoi ?
Cateodata Voicut, cainele se juca cu ea de-a v-ati ascunselea cu ea. Timpul atunci trecea mai repede. Ii lipseau plimbarile care le facea cu mama ei si povestile ei frumoase despre cai inaripati,unicorni, despre animale, plante, flori si chiar despre stele si luna. Oare o sa o mai vina acele timpuri inapoi ?
Intr-o astfel de zi privind in
departare i se paru ca vede o stralucire ciudata dinspre livada de peri. Cu cat
se apropia de ea, lumina parea mai mare si mai stralucitoare. Mergand fu uimita
sa vada ca in mijlocul luminii si al livezii stapanilor mai multi…unicorni.
- Buna copilo, te asteptam….
- Pe mine? bangui
sfioasa Zara marindu-si ochii de uimire.
- Da.Trebuie sa vezi ceva. O duse catre o gradina minunata plina de
flori nemaivazute. Jumatate erau mai mari si jumatate erau abia imbobocite.
- Vezi, acesta este gradina mamei tale.
- Cuummm?? Mama are o gradina? Nu stiam…
- Da, uite: pe jumatatea inflorita, cand te-ai nascut tu
au aparut primele flori odata cu iubirea mamei pentru tine. Cu cat crestea dragostea ei, cu atat cresteau florile aici…
au aparut primele flori odata cu iubirea mamei pentru tine. Cu cat crestea dragostea ei, cu atat cresteau florile aici…
- Nu inteleg…
- Acum, gradina a crescut inca pe atat dupa ce a aparut sora ta .Florile
crescute sunt ale tale, cele abia imbobocite sunt ale sorei tale.
- Mama a plantat aceste flori?
- Intr-un anumit fel, da. In regatul nostru magic asta se intampla cand
se naste un nou calut. Dragostea mamei face sa apara o gradina. Apoi, daca mai
apare inca un frate sau o sora gradina creste si iar creste. Intelegi?
Intre timp, ceilalti inorogi incepura sa se pregateasca de plecare
chemand-o pe surata ce vorbea cu Zara.
Fiindca Zara privea inca nedumerita, fiinta de vis continua fornaind
usor si miscandu-si aripile a zbor:
-
Asta
inseamna ca inima mamei tale a crescut inca o data pe cat era inainte de
venirea pe lume sorei tale, asa ca partea ta inima adica de gradina de flori a
ramas neatinsa. Asa cum gradina a crescut, asa si inima ei a crescut si aveti
loc acum amandoua. Sora ta nu ti-a luat locul din inima ei. Ea te iubeste la
fel. Acum trebuie sa plec, nu uita sa uzi florile tale! Mama ta are nevoie de
ajutorul tau.
-
Cum?
Sa vin aici cu apa? spuse Zara gandindu-se daca va mai gasi acea parte de gradina ce nu o vazuse pana atunci
-
Nu!
Iubirea este apa pe taramul nostru magic. Tu doar trebuie sa daruiesti mereu
iubire mamei, tatalui, sorei si tuturor din jur, se auzi glasul tot mai
indepartat.
Zara privea spre locul unde disparusera unicornii si gradina magica, in locul ei ramanad doar vechea livada, cand aparu Voicut. Cainele
ii spuse cu repros:
- Bine ca te-am gasit. Mama ta te
cauta..
“O, mama mea draga si buna…” isi
spuse Zara si galopa iute.
-
Imi
pare rau ca nu te-am putut insoti in plimbarile tale in ultimul timp. Sora ta
era prea mica, dar acum va putea sa vina sa stea afara cu noi pe pajiste.
Zara se bucura mult. Era fericita.
Azi intelesese atat de multe:
-
O
mami, te iubesc atat de mult!
-
Si
eu chiar si mai mult. Iubirea unei mame nu se sfarseste niciodata.
-
O,
mami, chiar?
-
Da,
draga mea. Inima e ca o gradina magica in care cresc mereu flori ce nu se
ofilesc niciodata….daca stim sa iubim.
Zara lacrima. Oare mama ei intalnise
si ea unicornul roz candava?
Speram ca v-a placut povestea noastra. Imaginile au fost realizate de A 10 ani. Textul: mama.
Daca o gasiti interesanta ne-ar bucura sa o impartasiti si cu altii. Va multumim mult.
Cu drag,
Vremea copilariei
Daca o gasiti interesanta ne-ar bucura sa o impartasiti si cu altii. Va multumim mult.
Cu drag,
Vremea copilariei