Incurcatura unui iepuras

Marta, era o iepurica foarte tanara, frumoasa dar un pic cam dolofana si cu o blanita alba imaculata. Doar ochii ei mari si albastri semanau cu cei ai tatalui ei, un stra-stranepot al respectatei si binecunoscutei familii a primilor iepurasi de Paste. Mama ei era o iepuroaica comuna, de culoare maro-cenusie, harnica, blanda, cu inima mare si dreapta.

De la ea invatase Marta sa fie altruista, vesela si buna.  Toti o simpatizau. Cat era micuta, Marta era extrem de prietenoasa cu toate vietatile padurii. Cand se intalneau puii de animale, in luminisul de la poalele dealului impadurit, ea avea grija de toti. Se juca in fiecare zi cu caprioara Aneta, cu veverita Saftica cea eleganta ce locuia in acelasi arbore cu ea, cu surorile randunici Anileta si Carileta ce isi aveau cuibul la o gospodarie a unui cioban. Cu timpul se alatura lor o micuta aricica, Lizeta, pe care o stiau si randunelele surori, care o convinsera si pe vulpita Olguta jucausa, sa li se alature. Orele, zilele si mai apoi verile treceau placut in grupul de prietene cu multe jocuri, ale tuturor. Odata cu venirea toamnei animalele dispareau prin culcusurile lor sau plecau in tarile calde. La venirea primaverii incepeau iarasi sa se adune in luminis, sa se joace.

Anii insa le facura pe fiecare sa creasca diferit, in felul lor. Intr-o vara, Marta le convinse pe celelate ca doar jocurile si ideile ei erau cele mai bune si trebuiau luate in considerare in primul rand.. Mereu trebuiau sa faca intai ce dorea ea si nicicand nu mai era timp si de altceva ce ar fi vrut ele. Celelate prietene o acceptara si asa fiindca inca o iubeau si sperau sa redevina cat mai curand asa cum fusese odata.

Iepurica Marta pe masura ce crestea vedea cum toate vietuitoarele padurii il respectau si chiar linguseau pe tatal ei, care avea cea mai importanta fabrica de jucarii si oua de Paste din zona. El era asadar o figura importanta in padure fiind cel desemnat a se ocupa de copiii din tinuturile apropiate padurii, in ziua Pastelui. Ea intelesese ca in curand ii va lua locul tatalui ei si urma sa fie Iepurasul de Paste si de aceea incepuse sa sa simta mandra si chiar cu mult mai speciala decat restul animalelor. Era din ce in ce mai convinsa ca asa era. La scoala, era chiar destul de buna: nimeni nu o egala la orele de lucru manual sau la desen iar prietenele ei pareau adesea lipsite de talent si…novice pe langa ea. Incetul cu incetul deveni din pacate foarte increzuta pe baza acestor motive.

In urmatoarea vara randunelele venira din nou acasa, la cuibul de la casa ciobanului. Cum ajunsera ele le salutara pe oitele cunoscute si se jucara cu mieii noi aparuti. Apoi vorbira si cu calutii, magarul si cainii ciobanului ca sa vada ce mai facusera toata iarna. In final ele se dusera nerabdatoare in poiana sa-si caute prietenele. Acolo fura primite doar de Vulpita Olguta care le saluta pe un ton dulce, dar si cu o privire ciudat de sireata. Mai in departare, Marta si Saftica nici nu le privira. Erau neasteptat de nepasatoare. Dupa o vreme ducandu-se catre cuib o intalnira pe caprioara Aneta care le povesti pe un ton amar ca ii fusese interzis sa mai calce prin luminis de catre Marta, care impunea celorlati absolut tot ceea ce au voie ceilalti sa faca acolo. La fel o alungase si pe aricica Lizeta, pe motiva ca le putea intepa cu tepii ei. Puii mici de animale erau alungati daca nu o ascultau cu totul pe Marta. Ramasera doar mistretica Sarita si mult mititica soricica Ani-mica. Acestea erau prea mici ca sa inteleaga ce se petrecea si erau fericite ca le baga in seama cineva mai mare.

Randunelele surori nu se mai dusera nici ele prin luminis afland tot de la blanda caprioara Aneta ca nici vulpita Olga nu le mai dorea prietene dar nu avea curajul sa le-o spuna direct. De fapt, ea,Vulpita cea sireata si veverita Saftica cea  mereu la moda erau umbrele iepuroaicei rautacioase si nu ar fi contrazis-o cu nimic. In clubul lor nu mai era loc pentru celelate care de fapt nu impartaseau comportamentul lor…si ele o stiau. Trebuie spus ca toate aceste schimbari ale Martei erau straine parintilor ei, care nu stiau si nu observau comportamentul urat al fiicei lor . Ei erau prea ocupati cu magazinul lor ca sa vada ce se petrecea.

Asa ca Aneta caprioara, Lizeta aricica, cele doua randunele si alti doi frati capre negre: Mira si Eduri decisera sa nu mai mearga prin poiana si sa se joace impreuna, frumos si respectandu-se unii pe altii. Ei uitara o vreme de animalele care se purtasera urat cu ei. Descoperira un alt luminis mai mic, dar placut in marginea padurii unde toti cei alungati erau bineveniti. Cateodata veneau si mieluseii sau manzul ciobanului acolo ca sa zburde impreuna. Vremea frumoasa se imbunatatea cu fiecare zi si se apropia Sarbatoarea Pastelui.

Intr-o dimineata, Corbul Teleflet care mereu aucea vestile in padure, zbura deasupra ei tipand de zor ca Iepurele de Pasti, Surul patise un accident.

Copiii care se jucau afara incepura sa se intrebe:

-         Oare cine va duce cadourile si va pune ouale vopsite prin curtile oamenilor?

-         Eu cred ca sotia lui….se auzi o voce.

-         Doamna Suru nu paraseste niciodata padurea…

-         Atunci ? Cine? se intrebau toti

Ceea ce copiii nu stiau era ca si ea plecase cu tatal Martei la un spital si fiica lor ramasese sa se ocupe de treaba tatalui ei. Foarte sigura pe ea ii spuse tatalui sau inainte de a fi plecat ca nu trebuie sa il cheme pe unchiul iepuroiul Maroniu pentru ca ea va face tot ce trebuie in locul lui.

-         Esti siguram comoara mea?

-         Da, tata. Sunt acum mare. Ai incredere in mine.

-         Da, dar stii cat de multe sunt de pregatit…mai adauga iepurasul de Paste

-         Stai linistit. Am o gramada de prieteni care ma vor ajuta. Da-mi sansa sa iti demonstrez.

-         Bine. Cred in tine.

Tatal, se gandi ca nu ar fi bine sa ii taie elanul si sa nu ii acorde aceasta sansa, asa ca incerca sa-si inabuse grijile si pleca un pic neimpacat insa nu avea de ales..

Primul drum il facu Marta, catre vizuina Safticei. Aceasta cand ii deschise usa avea bretonul proaspat intins si o rochita colectie unica, noua, pe ea. Marta o privi surprinsa si o intreba inainte de a-i spune problema ei:

-         Pleci undeva?

-       Normal, ai uitat? Doar ti-am spus ca merg in Landro, la cateva paduri spre apus, unde voi participa la o prezentare de moda.

-         Ah, da…nu am uitat, incerca Marta sa nu fie surprinsa ca uitase, caci de obicei nu retinea nimic din ce nu o interesa.

-         Vroiai sa-mi spui ceva? Continua veverita in timp ce isi misca labutele ca sa i se usuce lacul de pe unghii.

-         Nu, nu…doar sa-ti urez drum bun, zise Marta  si se intoarse putin ingrijorata de faptul ca nu o va putea folosi...

Nici la vulpita Olguta nu avu mai mult succes pentru ca ea era deja plecata. Mama ei ii spuse ca o trimisese la o tabara de invatare a limbii pasaresti. Ea era era singurul lor pui si doreau sa fie foarte educata.

Marta incepu sa se framante serios. Ajutoarele ei de baza erau plecate si cu cei mici Sarita si Ani-Mica nu prea putea sa faca nimic. Ele nu puteau nici picta oua la masina si nici duce cadouri asa multe drumuri. Parintii lor nu le lasau singure inca…Se gandi sa se apuce de treaba, caci totusi mai erau trei zile. Putea sa reuseasca.

In prima zi a muncit fara pauza toata ziua si noaptea la impahetat cadouri. Mai erau inca asa de multe si simtea ca o dor tare labutele. Se intinse putin pe podeaua magazinului si crezu ca va dormi o ora dar cand se trezi observa ca trecu inca o zi. Acum ingrijorarea fu inlocuita de disperare. Cum o sa termine? Nu avea cum!  O sa il dezamageasca pe tata. Ce o sa zica apoi toti care nu-si vor primii cadourile: animalele si copiii ce il asteptau pe Iepurasul? Privind asa, pe fereastra de la copacul in care locuia vazu in departre cele doua randunici, cu care nu mai isi amintea de cand nu le adresase o vorba. Ele se jucau fericite prin aer.

-         Heeei Ani, hei Cari! Saluuut! Ce mai faceti?

Se trezi ca le face cu mana. Ele puteau fi salvarea ei. Oare o sa …

Randunelele venira imediat spre ea cu o fata un pic neincrezatoare.

-         Buna, Marta. Suntem bine, tu?

Randunelele zburau in jurul ei iscodind-o si privind-o cu suspiciune.

-         Binisor, raspunse ea cu o voce vinovata si privind in jos.

Cele doua randunele intelesesera totul din priviri.

-    Ai probleme cu organizarea Pastelui?

-      Vrei sa te ajutam cu impartitul oualelor si cadourilor? zisera pline de voiosie cele doua.

Marta ramase fara cuvinte. Cum sa fie asa de dragute si amabile cu ea…cand se purtase asa de….groaznic?

-         Chiar vreti sa faceti asta? intreba Marta cu ochii scanteind de emotie si adauga apoi pe un ton nesigur:

-         Ma puteti ierta ca v-am suparat?Am fost nedreapta cu multi…

-         Da, desigur ca te iertam. Toti mai gresim uneori, trebuie sa intelegem bine acest fapt. Apoi, prietenii se ajuta la nevoie, nu-i asa?

-         Da, da, desigur. Asa este.Va multumesc. Va multumesc mult de tot. Sunteti niste prietene adevarate. Marta sarea intr-un picior caci grijile ei pareau sa se duca odata cu zborul celor doua ce ciripeau ascutit deasupra padurii chemand-i pe ceilalti.

In luminisul mare de la poalele padurii se adunara in scurt timp toate vechile prietene si se pusera pe treaba. Marta fu uimita de cat de frumos desenau cele doua randunele, poate chiar mai frumos ca ea si ceilalti impachetau repede. Aricica Lizuca butona cu tepii ei foarte bine masina de vopsit oua si  caprioara fugea repede ca gandul cu pachetele cu jucarii. Capritele mergeau cu cosurile de oua si le atarnau prin arbusti ori le ascundeau prin iarba. Randunelele chemara in ajutorul lor si manzul ciobanului ce se alatura Caprioarei iar cainii ii insoteau ca sa se asigure ca nu ii vede nimeni pe unde mergeau. In zori de zi, cand oamenii ieseau de la slujba de Inviere si clopotele bisericii rasunau cristalin in vale, toate animalele se intalnira ispravind la timp toata treaba. Priveau din luminis spre valea luminata acum de zeci de lumanari din mainile omenilor. Era atata pace si bucurie! Se auzeau peste tot:

Hristos a inviat! Adevarat a inviat! Si cantecele de bucurie se revarsau din biserica rasunand in toata valea.

Animalele se privira multumite si fericite. “Cu adevarat acesta este sarbatoarea iertarii si renasterii, a schimbarii in bine de care toata lumea ar trebui sa tina seama”se gandea in sinea ei Marta, aflata in mijlocul vechilor ei prietene din copilarie.

E de prisos sa spun ca acel Paste fu un succes si toata lumea fu multumita.

Iepurele Suru cand venii inapoi peste cinci zile o felicita pe fiica lui, Marta in fata tuturor animalelor padurii stranse special cu acesta ocazie. Stiau ca fiicei lui ii va fi desemnat oficial rolul lui.Toti asteptau ca Suru sa ia cuvantul.

-    Iata, dragii mei fiica mea, urmatorul iepuras de Paste ce a dovedit…

 Marta il intrerupse neasteptat pe tatal ei si ii spuse:

-      Nu pe mine trebuie sa ma pui, tata, ci pe toti care sunt cu noi si care sunt cu adevarati…minunati.

-         Cum? De ce? se auzeau intrebari din toate partile. Nimeni nu mai pomenise asta. Intodeauna doar iepurasul impartea cadouri in timp ce ceilalti se pregateau de sarbatoare facand curat sau mancare.

Marta continua:

-         Eu singura nu as fi facut nimic fara toti prietenii mei. Numai impreuna putem reusi sa facem usor ceea ce unuia singur i-ar fi fost greu… De azi inainte imi doresc sa vina cu mine toti care vor sa ajute. Impreuna putem fii puternici. Toti putem impartii cadouri, bucurii.

-         Multumim. Multumim!strigara ceilalti pui de animale. De mult timp isi doreau sa poata face si ei ceva dar nu li se dadura niciodata ocazia.

La adunarea aceea fura prezente si veverita Saftica si vulpita Olguta. Ele observara multumite de cat de mult se schimbase iepurica Marta. Se bucurara mult ca nu mai trebuiau sa ii suporte toate iesirile rautacioase, jignirile si laudele personale. Se parea ca acest Paste a fost unul important pentru Marta pentru ca a facut-o sa invie si ea, intr-un fel diferit, dar frumos  apreciind cat de importante si pretioase sunt: bunatatea, modestia, prietenia si bineinteles iertarea.

Carti Craciun 5

Fiindca Craciunul se apropie in pasi repezi o sa va scriu despre cartile care le-am primit deja de Craciunul trecut si pe care le aminteam intr-o scurta lista aici. De asemenea voi face o trecere in revista a celor mai noi achizitii care se afla deja in tolba mosului. Sunt cartile alese cu grija, dintre cele mai noi aparitii si care le-am dorit sa ne fie alaturi cu ocazia Sarbatorilor din acest an, 2019.
Asadar voi incepe cu cartile destinate celor mai mici: 4-7 ani si pe care am observat ca inca le puteti achizitiona cu mari reduceri de pe rafturile librariilor. Sunt carti frumoase care merita citite chiar daca nu s-au epuizat ca si stoc. Inca mai puteti sa le cumparati pentru ca merita atentia dvs.
.
1. Scrisore pentru Mos Craciun, aparuta la editura Girasol este o poveste frumoasa despre copii, dorinte, incurcaturi neasteptate si asteptari implinite. Cartea care coperti cartonate si foi grose, lucioase, in interior fiind destinata manutelor ce nu au desprins inca dibacia de a frunzarii o carte. Plicul care il vedem pe coperta in fata Mosului cu o fata ganditoare, se poate deschide in interior si gasim o foita de hartie deja pregatita pentru a fi scrisa si trimisa de cei mici, Mosului, cu dorintele lor. Fata plicului este tiparita chiar adresa reala a lui Mos Craciun din satul lui ce se poate vizita in Finlanda. Mai ramane doar sa puneti un timbru si sa va interesati pe site-ul Mosului cum puteti primii si raspuns pentru copiii dvs. Va dati seama cat de mare le va fii bucuria copiilor care cred si cat e mare va fi surpriza pentru cei care au devenit sceptici?
In poveste, o fetita scrie Mosului o scrisoare in care isi spune dorinta ei dar si a fratiorului mai mic ce inca nu poate scrie. Scrisoarea va disparea din pacate de pe masa pregatita pentru Mos Craciun din cauza unui soricel bagacios si ignorant. Totusi, Mos Craciun nu se va lasa pana nu va decoperii taina disparitiei biscuitilor si a scrisorii ce le astepta sa le primeasca in acea casa. El va rezolva problema intr-un mod specific lui, adica stiind cam ce isi doresc copiii si...chiar si soricelul. O poveste cu un final fericit, numai buna de citit celor mici inaite de venirea Mosului.

2 .Povesti de iarna, aparuta la aceeasi editura este o colectie de 15 intamplari pline de farmecul iernii. Povestioarele sunt cu siguranta destinate celor mai mici, cu varste de la 3-6 ani. Ilustratiile foarte fine, dragute si sensibile prezinta scene din viata pe timpul iernii, a unor micute animale. Veti intalni: iepurasi, cartite, vulpi, pinguini sau arici care au parte de diverse intamplari. Copiii vor deprinde de mici din aceste povestioare valori ca: draostea, imaginatia, rabdarea, generozitatea, prietenia, curajul, etc. Ei sigur se pot transpune in una din situatiile care se prezinta in povesti si vor asculta plini de interes si emotie lectura lor, seara inainte de culcare.
Cartea este perfecta pentru serile de iarna ale micutilor iubitori de povesti si poate de asemenea sa fie una din primele lecturi pentru cei care incep sa citeasca.

 

3. Scrisori din Laponia este o poveste creata de penelul magic al Victoriei Patrascu, una din cele mai cunoscute autoare contemporane pentru copiii. Cartea aparuta la prestigioasa editutra Univers are 16 pagini pline de imagini de vis, in tonuri de iarna si perfecta concordanta cu textul. Povestea se adreseaza celor mici, 4-7 ani dar poate fii citita si mai devreme sau mai tarziu pentru  mesajul interesant al povestii si frumusetea ,ineditul ei. Este desigur o poveste din randul celor care nu se uita ci ramane cu siguranta in mintea si inima micutilor pentru totdeauna. Este genul de carte care iti ramane in minte chiar si cand vei creste si vei deveni adult.
In aceasta poveste copiii vor vedea cum Craciunul este in pericol atata timp cat Iarna nu mai poate venii sau sa fie ceea ce a fost odata: geroasa si cu multa zapada. Copiii isi vor pune intrebarea daca Mos Craciun se va putea lupta cu incalzirea globala pentru a-i face loc iernii. Solutia gasita de Mos este doar temporara iar copiii vor constientiza prin acest basm ce se impleteste cu realitatea cu fictiunea cat de importanta va fii misiunea lor in viitor, de a proteja planeta si implicit iarna. Asadar meniea acestei povesti trece dincolo de a aduce doar un plus de poveste Craciunului prin intamplarea si personajele cuprinse in ea, ci ea dezvolta in copii o atentie la mediul inconjurator.

 

4 .Zapardul si alte povesti albe este un volum cu totul special ce iese din peninta magica a lui Alec Blenche. Acesta ne asterne pe hartie cinci povesti interesante pline de farmec aparte, mai inedite sau mai cotidiene insa cu siguratna de neuitat prin mesajele care le ofera cat se poate de clar copiilor. Miezul povestilor strecuat cu dibacie de autor pot pune pe ganduri si pe adulti: cum poti gasi fericirea, cat de importanta este atitudinea noastra in fata provocarilor vietii, oare stim sa privm dincolo de aparenta si sa intelegem empatia? In acesta carte, pentru ca este una ce are legatura cu iarna, cand toti petrec mai mult timp cu cei dragi, autorul reda subtil dar si direct valori care tin de familie: intelegere, respect, liniste, siguranta, bucuria regasirii, iubire neconditionata.
Nu am sa intru in detalii si sa povestec subiectul fiecarei povesti. Ar strica toata surpriza frumoasa. Merita citite intrucat sunt povesti originale, inedite si placute ce te vor purta pe aripi de vis prin lumea iernii.
Psiholog fin, autorul, transmite cu ajutorul personajelor sale mesaje pozitive de formare si dezvoltare personala a copiilor intarindu-si astfel pozitia de modelator de caractere si coach personal pentru fiecare cititor. Prin aceste povesti cu intelesuri profunde despre viata, Alec Blenche creeaza cel mai valoros volum de pana acum ce ar trebui sa devina un best seller al cartilor romanesti de iarna pentru copii.
Trebuie sa remarc de asemenea calitatea cu totul speciala a imaginilor care insotesc cartea, creata de Karda Zenko, o ilustratoare care face te vrajeste cu frumusetea si delicatetea desenelor sale. Am recunoscut stilul inconfundabil deja al acestei artiste si in cartea prezentata la punctul 3. Cu siguranta o vom mai reintalni in carti de acest gen pentru ca are un talent si un har cu totul special ce creste si pune in valoare textul scris.
Singurul meu regret dupa ce am terminat de citit cartea a fost, in acest caz, ca  mi-ar mai fii placut a mai fie cateva astfel de povesti care sa te impresioneze ai sa te surprinda atat de placut incat sa te inspire in viata de zi cu zi. Poate va fii si un volum 2? De mult timp nu am mai citit o carte care sa o ador atat de mult, ca pe acesta.

5. Peripetiile parintelui Evanghelos este o carte recomandata familiilor crestine care apreciaza  traditiile ortodoxe. Lectura este facila si recomandata copiilor de peste 3 ani pana la 6 ani. Intamplarea prezentata este usor de inteles si se inscrie in randul evenimentelor ce preced Craciunul. Un parinte este rugat sa mearga intr-un sat indepartat in locul unuia care s-a imbolnavit si nu mai putea sa tina slujba de Craciun. O serie de evenimente nefericite se intampla pe parcursul drumului parintelui desemnat sa mearga in Satul de Sus. Oare piedicile vor fii invinse pana la sfarsit si va ajunge parintele la timp ?
O carte cu iz de Sarbatoare, clinchet de clopot, bucurii simple si minuni  inexplicabile dar la indemana este numai buna de citit pentru a aduce atmosfera de Craciun in casa ta si pentru a-i pregati pe micuti de impartasania de sfarsit de An.

6. Nu vreau sa fiu Mos Craciun  este o povestioara amuzanta si subtila despre talent, inzestrare si chemare.Aparent este vorba despre neconcordanta dintre asteptarile parintilor si dorintele copiilor dar in profunzime cartea indeamna parintii sa isi asculte, inteleaga si aprecieze copiii asa cum sunt si pentru ceea ce sunt. De foarte multe ori, parintii tind sa creada ca visele lor neimplinite vor fi perfecte pentru copiii lor si insista sa le aduca la realitate pentru urmasii lor, insa uita ca fiecare fiinta umana are propriile teluri si talente care pot diferii mult de ale lor.
Titlul cartii este elocvent in acest sens: fiul lui Mos Craciun nu vrea sa tina traditia de generatii a familiei si sa il inlocuiasc pe tatal lui in jobul pe care il are. Cartea presarata cu multe imagini dinamice si pline de culoare vin in completarea textului aratand ca Mosul e care il stim nu are deloc o viata prea relaxata si usoara. El se confrunta cu stressul de la munca, cu termene si greve ale spiridusilor, cu concurenta ( iepurasi de cioclata) si nu este deloc incantat de ideile trasnite ecologiste-liberale ale fiulu sau ( "Sa eliberam renii!Nu taiati brazii")  culminand cu planul sau de a devenii altceva cand va fii mare decat ceea ce era planuit pentru el. Incercarea de a zadarnicii planurile micutului nu il face decat sa il indarjeasca pe copil in ideile lui. (in acest conflict marea majoritate a copiilor cedeaza in fata persuasiunii si a argumentelor logice prezentate de parinii de care depind si isi parasesc resemnati visele lor devenind apoi adulti frustrati) ceea ce este de departe un caz special. Ce se va intampla in final? Vor reusii cei doi sa gaseasca o cale de mijloc? Va invit sa aflati citind acesta intamplare aparuta tot la editura Univers.

 

 

7. Uite, Madicken, Ninge! este o carte valoroasa, sub semnatura binecunoscutei autoare Astrid Lindgren.
Editura Cartea copiilor nu se dezminte deloc cu acest volum si asa cum ne-a obisnuit deja ne pune la dispozitie doar carti cu acelasi standard: ridicat ce ne bucura si ne incanta.
Carea nu prezinta doar aventura de care are parte surioara mai mica a lui Madicken, pe nume Lisabet ci si dragostea dintre doua surori ce cresc frumos impreuna. In timp ce sora mai mare este ramasa acasa cu mama ei din cauza unei raceli, intrucat cu o zi inainte se jucase mult afara cu surioara ei, Lisabet cu zapada, cea mica pleaca la cumparaturile de Craciun, cu Alva. Intr-o clipa de neatentie a persoanei adulte aflata inca intr-un magazin , micuta intra intr-o incurcatura mare, vrand doar sa se joace intr-un stil pe care ea nu il percepe periculos, dar care putea sa ii fie fatal. Ea se catara in spatele unei sanii, nu doar pentru a proba um este sa calatoresti asa, cat mai ales pentru a-i raspunde la provocarea pe care i-o face un copilas vecin, ce demonstrase ca este capapil de acel lucru. De cate ori, copiii dar si adolescentii fac fapte necugetate tocmai pentru a le castiga respectul, simpatia sau pentru a-si demonstra lor insisi ca sunt capabili de un lucru interzis, dificil sau periculos? Din aventura care va urma, copiii pot intelege si ca a ceda unei tentatii, cereri sau impuls pe moment, nesocotind circumstantele inconjuratoare doar pentru a atrage admiratia celor din jur  poate fii o capcana din care doar norocul te mai poate salva.
Asa a fost si cazul micutei Lisabet, care neintelegand pericolul, se pune pe ea in fata unei situatii disperate dar si ii nelinisteste, ingrozeste si dispera pe cei dragi, atuni cand o constintizeaza. Cartea are un final fericit si toata peripetia se termina cu bine cu multumirea adusa de mama, lui Dumnezeu pentru ca avea iar doua fetite in casa ei.

 

 

8. Cand vine Craciunul? este o colectie de 24 de povesti minunate, aduse noua de aceeasi prestigioasa si mereu atenta la alegerile care ni le pune la dispozitie, editura: Cartea Copiilor. Povestile prezentate sunt legate intre ele prin personajul lor principal un usulet care urmeaza o stea luminiasa, care il calauzeste si in calea maturizarii sale spirituale dar si prin firul naratiunilor care ne apropie de la o zi la alta, prin numaratorea zilelor de Nastere lui Domnului Nostru Isus Cristos. Cateva imagini din carte si o prezentare a ei, ca si a tuturor cartilor iesite de sub tiparul acestei ediuri, le gasiti pe siteul lor.
Povestile desi sunt scurte si par a fi destinate in esenta numai celor foarte mici, ele se adreseaza deopotiva si celor de 9-10 ani pentru mesajele profune, pline de intelepciune si adevar. Fiecare poveste ne indeamna  sa ne imbunatatim comportamentul cu noi calitati sufletesti si sa ne impodobim sufletul cu noi virtuti.
Cum poate un orb sa gaseasca drumul, pot cei slabi sa le fie de ajutor celor mai mari, dragostea lui Dumnezeu este peste tot, milostenia iti aduce multa bucurie, de ce sunt placute lui Dumnezeu rugaciunile noastre pentru cei din jur, oare are credinta puterea de a transforma pe dusmani in prieteni si multe alte intelesuri va asteapta in fiecare pagina plina de intamplari, raspunsuri, culoare si hrana spirituala.
O colectie de povesti cu totul speciala, din punctul meu de vedere este acesta carte ce merita adaugata la colectia  de carti de iarna ce o aveti sau pe care o proiectati pentru copiii dvs.

Acum, am sa va enumar si titlurile alese de noi, in acest an:

1. Alege un bradut
2. Cum a salvat Felix Craciunul
3.Magul Artaban
4. Sora de zapada
5.Mantia rosie
6.Petrecerea de Craciun a lui Pettson
7. Noptile dinaintea Craciunului. 24 de povesti clasice pentru copii
8. Craciun de poveste. Carte de activitati
9. 24 de povesti de citit ininte de Craciun
10. Minunea de Craciun a lui Jonathan Toomey
11. Spiridusii padurilor si Mos Craciun
12.Darul lui Mos Craciun
13. Craciunul copiilor. Carte de activitati
14. Unicornul fermecat. Activiati de Craciun
15. Eu si Mos Craciun
16. O iarna de povesti

Dorite, insa neprocurate ( vor ramane probabil pentru Craciunul urmator)

1. Lunus Plinus si Miracolul Craciunului
2. Scrisori de Craciun de la Felix
3. O dorinta de Craciun (Katherine Rundell)
4.Ajun in tara minunilor
5.Baiatul care nu credea in Mos Craciun
6. Treisprezece povesti de Craciun
7. Zile de Craciun. Ganduri pentru Sarbatori
8. Inca 24 de zile pana la Craciun

Noi va dorim cat mai multe carti frumoase de Craciun si va mai asteptam si  in casuta noastra cat mai aveti de-a face cu vremea copilariei :www.facebook.com/vremeacopilariei.
A10 si C7

Scoala banilor bine crescuti

 Cand am vazut pentru prima data copertile acestei carti, fiind invitata sa apreciez pagina ei de pe Facebook am trecut repede de la uimire la o mare bucurie. Abia asteptam sa o rasfoiesc cu copiii si sa patundemin tainele lumii reci a banilor cu ajutorul indragitei autoare pentru cei mici: Cristina Andone. Ma gandeam eu: ca daca ar putea cineva sa schimbe in poveste lumea banilor astfel incat sa poata fii atractiva si usor de inteles penrtu copii, numai ea ar fi putut sa o faca. Credeti ca e usor sa faci basme dintr-o lume destinata gresit doar adultilor, cea a banilor? Credeti ca e usor de inteles  pentru un copil cum e bine sa cheltui banii, de ce e oportun sa faci economii, ce este o factura sau ce inseamna o investitie sau un impozit? Nu. Nu e deloc. Ia sa incercati sa va ganditi cum erati la patru sau sase ani  si incercati sa va amintiti cam ce intelegeati pe atunci din lumea acesta, fara explicatiile care nu le primeati. Imi amintesc atunci cand eram copil cum i-am auzit pe parintii mei vorbind intre ei despre termene de plata, facturi si altele asemenea si ma intrebam oare eu, cand voi creste voi si intelege toate aceste lucruri, caci altfel cum voi putea sa ajung sa ma descurc...Asadar, acum ca sigur va amintiti va dati seama ce greu este sa explici unui copil curios (si toti copiii pun la un moment dat intrebari in acest domeniu) aceste notiuni asa incat sa inteleaga si sa retina cate ceva. Cristina Andone reuseste sa aduca lumea banilor pe intelesul celor mici, prin povesti, personaje si ilustratii fermecatoare la fel cum a fost foarte dibace in a ajuta copiii sa patrunda in tainele muzicii cu ajutorul cunoscutelor povesti din Padurea Muzicala.

Ce sunt banii? Of, cat de greu e sa le spui pe intelesul copiilor.Dar si mai greu e sa le explici si altele: cine face banii? De unde vin banii? De ce sunt anumite chipuri pe bani si din ce sunt facute monedele? Mami, banii sunt tipariti ca si cartile? Cine imparte banii? De ce unii primesc mai multi bani si altii foarte putini? Mami, unde se duc banii care ii dam la market? Ce rol au bancile? Sunt doar o mica serie din intrebarile care mi-au fost puse in ultima vreme, pe care mi le amintesc, de catre fiicele mele de 7 si 10 ani. Le-am raspuns rand pe rand, cat am putut mai bine incecand sa apelez doar la nivelul lor de cunostinte dar sa le clarific totusi raspunsurile. Nu mi-a fost greu pentru ca m-a ajutat formarea mea de economist dar ce te faci cand nu stii sau nu poti sa te cobori la mintea unui copil mai mic ca sa ii dai raspunsurile corecte? Folosesti o carte adecvata, nu?
In paginile de debut ale cartii, in Manifestul banilor autoarea vine cu o serie de clarificari initiatoare pentru copiii care vor sa priceapa lumea banilor. Spre exemplu, puteti vedea in pagina pe care am scanat-o cat de frumos explica ea, celor mici ce sunt banii si rolul fiecaruia in a le sa un sens.Fiecare dintre aceste pagini de inceput  necesita atentie si o mica discutie cu copiii astfel incat sa va asigurati ca au inteles cele mentionate. Cateva exemple pot fii si ele de mare ajutor. Nu asi incepe aceste mici discutii cu ei, seara inainte de culcare pentru ca obositi fiind nu cred ca sunt in masura sa absoarba sau sa inteleaga explicatiile voastre. Povestile in schimb se pot lectura seara caci sunt cu siguranta pe placul celor mici. Autoare vine cu intamplari atent alese si foare insprate surprinse intr-o lume a unor animale pe care le prezinta intr-o maniera atat de familiara incat ai impresia ca le cunosti de o viata. Acest sentiment iti da siguranta in a le urma si a descoperii impreuna cu ele tainele lumii banilor. Noua ne-au placut iepurii si veveritele...

 O sa il descoperiti pe Bonifaciu si veti intelege ce inseamna sa fii prevazator cand ai de-a face cu banii. Noua ne-a placut mult povestioara cu veveritele ce merg la cumparaturi. E asa de haioasa si...ata de reala. De cate ori nu suntem amagiti de o muzica antrenata dintr-un magazin, de o stare de spirit aparte sau pur si simplu de prea multa cafea si ne lasam tarati in valurile cumparaturilor:"Tac-pac!" punand in cos ce avem sau nu avem nevoie Apoi, dupa un timp de gandire ce poate fi o ora, o zi , o luna sau mai mult, ne dam seama de inoportunitatea acelei achizitii. Cat de mult ne-a amuzat acesta poveste si am ramas apoi pe ganduri ... Ce solutie au veveritele cand isi dau seama de greseala. O are va fii buna si pentru noi soultia gasita de ele? Este o poveste care iti ramane in memorie. Apoi, ar mai fii de amintiti si altele dar pentru a va lasasi pe voi sa va bucurati de povestile scrise in carte nu voi dezvalui prea mult din ele. Foarte mult ne-a placut noua si povestea celor doi iepurasi, mici antreprenori asociati care intr-un moment cand afacerea lor era infloritoare ajung la un impas financiar. Ce intorsatura va lua povestea lor in momentul cand erau pe cale sa piarda toti clientii, ce rol are inventivitatea, creativitatea s mai ales increderea, respectul si comunicarea intre prieteni veti descoperi citind acesta intamplare originala si totusi ce poate fi atat de reala. Un impact major l-a avut pentru noi si povestea cu Economichi caci datorita ei am aflat cum e bine sa-ti imparti banii: pentru necesiati curente ....si pentru tine...caci si tu vei avea nevoie de unele lucruri, numai pentru tine. Fetele mele deja au inceput sa puna in practica invatatura veveritei si au initiat un bol, care sa fi e doar pentru urgentele care le vor avea pentru ele in viitor... Scopul cartii se pare ca a fost atins, la noi.

La sfarsitul fiecarei povesti gasim o pagina cu explicatii mai detaliate a unor notiuni care au aparut de-a lungul lecturii. Aceste detalii intaresc si fixeaza in mintea copiilor notiuile aflate. Ele sunt intr-un limbaj usor,placut si personal. Copiii de peste 6 ani pot sa-si insuseasca usor mai multe informatii si sa patrunda in sfarsit in lumea gresit TABU de pana acum a lumii banilor. In mod demodat si nefiresc in Romania, spre deosebire de alte tari din occident s-a considerat ca educatia finaciara sa nu faca parte din educatia celor mici. Este total gresit. Ei trebuie sa inteleaga cat mai devreme ce sunt banii, care este rolul nostru in a-i gestiona.Aceasta carticica este o prima abordare romaneasca aa estui subiect ( din cate stiu eu) care se adreseaza celor mici.Ar pute fi un manual de folosit la scoala. Mai sunt carti care prezinta lumea financiara intr-un mod enciclopedic si doar pentru copiii mai mari. Asteptam cu interes si partea a doua a acestei carti in care sa regasim simpaticele personaje creioanate atat de maiestru de doi artisti foarte talentati: Sebastian Oprita si Adriana Gheorghe.
Mie mi-ar place ca aceasta carte sa fie una care sa se studieze obligatoiu la scoala ca si cartile Povestilor Muzicale, in locul manualelor insipite si pline de definitii seci si plictisitoare. Cu siguranta ca copiii ar avea mai multe de castigat invatand prin jocuri si lecturi dragute.
Daca doriti mai mult detalii despre acesta carte puteti  viziona interviul pe care autoarea l-a dat autoarea la Capital Economic pe 7.10.

In concluzie, stilul poetic atat de cunoscut noua al Cristinei impleteste cu mult har basme cu bani, istorioare pline de intelsuri intr-o carte ce deschide noi orizonturi copiilor dornici de cunoastere.

Noi va dorim o lectura placuta si folositoare,
A 10 si C 7