Visul licuriciului

Am descoperit cu totul intamplator, cand faceam o comanda de carti pe siteul www.libarie.net o carte foarte frumoasa atat prin continut cat si ca imagini pe care v-o recomand din toata inima. Cartea editata de Via Junior anul acesta se numeste Visul licuriciului si este scrisa de Laura Pamfiloiu. M-au atras cele cateva propozitii care ii descriau continutul: " Cum arata cel mai frumos vis? Luminos si stralucitor ca un felinar? Dulce si lipicios ca mierea? Jucaus si plin de gadilici? "

Poveste creata de autoare  si ilustrata minunat de Flavia Chiper ne poarta intr-o lume fantastica care este perfect pe placul copiilor. Va puteti imagina un timp indepartat in care visele ar fi impartite de licurici? Era in acele vremuri o familie de licurici in care tocmai se naste un nou membru. Citim cu emotie, noi parintii, primele randuri caci acestea ne poarta parca in momentul in care noi insine am primit in familie un nou membru.

" Pe vremea aceea, padurile erau pline de vise. Cresteau nestingherite la umbra ciupercilor; uneori le gaseai sub muschiul verde si moale de pe scoarta copacilor, iar in diminetile racoroase de vara stateau tolanite pe cate o frunza de nufar" 

 Puiul de licurici abia astepta sa ii creasca aripiorele si sa poata iesii la cules de vise intrucat toti din neam erau culegatori de vise. El avea o fereastra la camera lui, de unde descoperea incet lumea, asa cum se intampla cu orice copilas, care incepand din caruciorul in care il plimba parintii vede treptat atatea noutati... El privea de la fereastra lui pe fratii mai mari cum adunau vise pe care le puneau in felinare pentru ca apoi sa le imparta celorlate animale. Ce vise asteapta aricii? Care sunt visele preferate ale ursilor sau ale pasarelelor? 

Soseste in fine si ziua cea mare in care puiul de licurici iese pentru prima data la cules de vise.

 Ce va face el si care sunt primele lui impresii? Le va impartasii mamicii lui la intoarcere. A fost ziua asa cum a visat-o el? Mama il incurajeaza, ca orice parinte, pe puiul ei sa nu isi piarda curajul si sa indrazneasca sa incerce din nou. De cate ori, ca parinti nu facem acest lucru atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum viseaza copii nostrii sau cand esueaza intr-o incercare?

Apoi, multe nopti de atunci "felinarul micutului licurici a ramas stins:"Totusi, intr-o noapte "micul licurici si-a facut curaj si s-a aventurat in padure...de data asta nu l-au mai speriat nici mistretii care se pregateau de culcare si nici tipetele bufnitei care isi cauta puii" El va descoperii un vis perfect pentru cineva anume si a fost tare fericit. Restul povestii va las sa o descoperiti singuri. Va pot spune ca purtarea lui a adus multa bucurie parintilor lui.

La sfarsitul cartii este o lista de activitati dragute la care te invita puiul de licurici si cu care mai poti visa un pic. Ex. "Daca visul ar fi un fruct, cum ara arata el? De unde vin visele si cum ajung la noi? Reteta perfecta: scrie 6 ingrediente pentru un vis reusit." Fetitele mele au adorat acele activitati si mi-au cerut sa le facem si a doua zi dimineata inca o data (noi  citim in fiecare seara). 

Apoi ne-am apucat de treaba, ca de obicei dupa ce parcurgem fiecare carte.

Iata si creatiile noastre: O padure in care cresc visele realizata de C si O taraba de vise realizata de Ana.

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

Spor la visat va dorim!

A, 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni

Alexander si soricelul de jucarie

Scrisa de acelasi autor care a scris Frederick, Leo Lionni si editata in conditii grafice excelente de editura Humanitas cartea prezinta o poveste induiosatoare despre puterea prieteniei adevarate. Referintele cartii sunt foarte multe: Carte câştigătoare a prestigioasei Caldecott Honor ,In topul celor mai remarcabile cărţi pentru copii – American Library Association, „O poveste graţioasă, minunat ilustrată, despre magia prieteniei.“ (The New York Times), „Arta colajului la superlativ, cu ilustratii îndrăzneţe şi seducătoare. O operă de referinţă.“ (Booklist)  

"- Ajutor!Ajutor! Soarecele!

S-a auzit un strigat. Apoi o bufnitura. Cesti, farfurii si linguri zburau in toate partile.

   Alexander a alergat inspre gaura lui de soricel cat l-au putut purta labutele" 

"...nu-si dorea decat cateva farmituri" 

Oamenii cand il vedeu aveau mereu acelasi comportament....Intr-o zi el descopera un soricel de jucarie in camera copilului si afla plin de mirare ca tratamentul de care se bucura acesta din partea oamenilor era complet diferit.

Intre cei doi soricei se naste o prietenie frumoasa ei intalnindu-se adesea cand oamenii nu mai erau prin preajma si povestindu-si intamplarile vietii.In inima lui, Alexander incepu sa-si doreasca tot mai mult sa devina si el un soricel de jucarie.

Intr-o zi, Willy.soricelul de jucarie ii spuse ca in gradina exista o soparla care poate schimba un animal in alt animal. Alexander se duse imediat ca sa o intalneasca si acesta ii ceru in schimbul vrajii o pietricica purpurie....pe care soricelul nu o putea gasi.

Dupa ce fu obosit de cautari se intoarse acasa unde il intampina o surpriza nu tocmai placuta. Willy, era pus intr-o cutie alaturi de alte jucarii care urmau sa fie aruncate.

Intamplarea a facut ca langa acea ladita Alexander sa zareasca tocmai o pietricica purpurie. Degraba a alergat la soparla ca sa i-o dea. Ce vraja a facut soprla si de ce Alexander alerga spre casa  "cat de  repede l-au tinut labutele" va las sa decoperiti lecturand acesta carte interesanta atat ca si continut cat si ca imagini (toate realizate din colaje)

Noi ne-am jucat apoi cu cartonul si am facut doi soricei prieteni.

Am folosit carton de 135gr gri mai inchis pentru corp si gri deschis pentru urechiuse. Am pliat in doua hartia, am trasat un contur aproape oval dar usor mai alungit carte bot si am taiat conturul rotund. In locul pentru urechi am taiat usor obilc foaia indoita si dupa ce am decupat si urechile le-am infipt in taietura. Inainte am desenat boticul, mustatile, am lipit ochii si un pic de fir de lana gri ca si codita (prins cu scotch pe dinauntrul indoiturii.

Optional se poate face si o bucata de cascaval din carton galben indoit si gaurit cu perforatorul de birou.Nu-i asa ca sunt draguti? C, m-a tot intrebat (si eu nu intelegeam ce vrea) :" Mami, unde e cheita la soricelul meu?" Am ras. Cand veti citii cartea va veti da seama ce explicatie i-am dat.

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

O zi cat mai frumoasa va doresc!

A, 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni

Frederick, o carte de referinta

Acesta carticica mi-a atras atentia prin referintele care le avea prezentate : " In topul celor mai remarcabile carti pentru copii.-  American Library Association", "Cea mai buna carte a anului.-  School library Jurnal", castigatoare a prestigioasei Caldecott Honor, "Leon Lionni ramane maestrul prin excelenta al artelor vizualului - The new York Times".

In paginile sale gasim o scurta istorioara a unei familii de soricei care traia intr-un vechi zid de piatra din apropierea unei ferme parasite. Povestioara este foarte simpla, poate e tocmai asa ca sa ne putem apleca asupra intelesurilor sale adanci. Talcul ei poate fi inteles cu usurina si de un copil de 6 ani : "Mami ce ne-am face fara muzica.?...a spus fiica mea cea mare cand am terminat de citit" Asadar ea a reusit sa inteleaga mesajul cartii si sper ca va aprecia si respecta  mai mult pe cei care ne fac sa visam, sa ne relaxam si sa ne bucuram de frumos.

Sa revenim insa la carte. Imaginile sunt foarte viu colorate si frumos realizate astfel ca povestea pare sa ia viata sub ochii micutilor prin intermediul lor. Micuta familie de soricei trudeste din greu ca sa procure hrana necesara existentei. In fiecare zi ei aduna cum pot provizii pentru iarna grea. Toti, afara de unul. Unul singur doar sta si pare a fii un lenes sau aiurit dar familia il lasa in pace...in mod ciudat ei nu il judeca si nu il apostofeaza.

"-Dar acum ce faci Frederick?

- Strang culori, a raspuns el scurt. Pentru ca iarna e cenusie."

Este destul de ciudat si iesit din comun acest comportament, nu-i asa? Fata de rutina lor zilnica, el procedeaza cu totul altfel. 

Iarna va venii intr-un final si toti se retrag in vizuina lor calduta. "la inceput soriceii au mancat pe saturate, istorisind intamplari...Erau o familie fericita" 

 Ce se va intampla insa daca iarna va fii foarte grea si lunga si proviziile se vor termina? Oare il vor exclude pe Frederick de la masa lor? Poate ca Frederick le va aduce "ceva" special "strans de el pe timpul verii"care ii va ajuta sa infrunte mai usor zilele care au ramas pana la venirea primaverii. "Ceva" special care ne face sa trecem mai usor prin clipele mai grele, care ne face sa zambim si sa ne simtim bine...Ce este acel ceva? 

Va las sa descoperiti singuri in acesta minunata lectie, nu numai pentru copii cat pentru noi toti.

O alta carte despre soricei o gasiti aici

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

Lectura placuta!

A 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni