Primii pasi in buna-cuviinta:Cuvinte magice

Cuvinte magice este o colectie de patru carticele mici, cartonate, de la Editura Gama, o adevarata bijuterie atat ca realizare dar mai ales ca si continut. As putea spune ca este de nepretuit pentru copilasii de la 2-6 ani pentru ca ele deschid poarta catre o educatie sanatoasa. Carticelele sunt asezate frumos intr-o cutie cu capac transparent care se deschide intr-o parte, astfel ca micutele minuni se pot pune in bibliotesa sau pastra fara pericolul de a le pierde sau de a le imprastia una de alta.

De cum le-am zarit in rafturile unei librarii o adevarata magie m-a cuprins si mi le-am dorit foarte mult pentru fetitele mele. Am banuit ca vor fi extraordinare si instinctul meu nu m-a inselat.

Cele patru carticele contin fiecare patru povesti foarte cunoscute de copii: Cenusareasa, Alba-ca Zapada, Cei trei purcelusi si Scufita Rosie. Povestile sunt relatate pe scurt cu dialoguri in momentele principale ale povestii avand rolul de a repeta si sublinia importanta cuvintelor magice: "Multumesc, Te rog, Iarta-ma si Buna-ziua"

Prima carticica, este povestea Cenusaresei spusa intr-o a asemenea maniera incat personajul principal repata de mai multe ori cuvantul magic :"Multumesc"

"-Vai, zana buna , multumesc. Dar ce sa caute acolo o fata murdara si zdrentaroasa ca mine?" Apoi dupa ce zana transforma dovleacul in caleasca, Cenusareasa supune iar: "Multumesc, zana buna"

A doua carticica ne aduce pe frumoasa Alba ca Zapada  care in povestea ei are prilejul sa ne spuna de mai multe ori cuvantul magic" Te rog". Ii spune vanatorului "Te rog, fii bun si cruta-ma!" si piticilor: "Va rog, pot sa raman cu voi?"

In cea de-a treia carticica aflam din povestea celor trei purcelusi cum sa iti ceri iertare atunci cand gresesti si ca atunci cand iti recunosti greseala fata de cineva e bine sa ii spui: "Iarta-ma !" Cei trei purcelusi au nume dragute aici: Nif-Nif, Nuf-Nuf si Naf Naf astfel ca atunci cand luputl a naruit prima casuta purcelusul cel mare aude: "Iarta-ma, Naf-Naf! Trebuia  sa te ascult! a marturisit spasit."

Micuta Scufita-Rosie , vesela si prietenoasa ne invata cat de important este sa saluti pe toata lumea. Un zambet adaugat la salut poate insenina viata oricui, nu-i asa? Scufita- Rosie nu numai ca saluta toate animalele care ii ies in cale sau vanatorul care il intalneste spre casa bunicii dar ea ne spune si  "Noapte buna, bunico!" si " La revedere!"  dar nu inainte de a indemna micutii :" Rosteste in fiecare zi cuvintele magicesi ii vei face pe toti cei din jur sa zambeasca"

Carticelele au avut chiar un real succes. Micuta mea C mi-a cerut sa le citesc de foarte multe ori, aproape in fiecare seara timp de o luna. Nu se mai satura sa le auda iar efectele citirii lor au fost uimitoare. Timida mea fetita a avut incredere in puterea cuvintelor magice si si-a facut curaj in a aborda muti oameni mari de atunci, avand mai multe ocazii.Cuvintele magice i-au dat incredere in puterea ei si mi-a spus: "Vezi mami, acum sunt mare si pot vorbi cu mamele."

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

Multa bucurie si implinire prin lecturi frumoase alaturi de micutii dumneavoastra va doresc!

A 6 ani 4 luni si C 3 ani si 5 luni

Vivi si copacul roditor

Aparuta in cadrul editurii Via Junior cartea scrisa de Dana Cristiana Maier si ilustrata surprinzator de vesel si copilaresc de Cristina Barsony ne aduce in cadrul colectiei Scoala virtutilor un subiect important pentru copii: DARNICIA.

Multi copii au probleme cu a intelege sa imparta cu ceilalti comorile proprii: jucarii, carti, jocuri, chiar si spatiul personal de acasa. Povestea ne arata cat de bine este sa imparti, cate bucurii poti avea si cat de trist poate fii egoismul.

Asa dupa cum ne arata si coperta, este povestea unei veverite, pe nume Vivi care traieste "intr-o padure mare si deasa de la poalele unui deal". Veverita "avea copacul ei, un piersic. Era singurul piersic din intreaga padure. Copacul facea fructe odata la doi ani..." 

Observati similitutinea ce poate exista si in viata puilor nostri: sa aiba o jucarie fantastica, unica dupa parerea lor si de nedespartit.

Vivi insa nu era singura veverita din padure. "In curand isi facura aparitia alte doua veverite" care incearca sa nu fie vazute de surata lor si stau si privesc cu jind la copacul plin de rod bogat si parfumat. Ele ar vrea sa se infrupte din fructele coapte, insa nu indraznesc sa se apropie pentru ca acum doi ani ele fusesera alungate de  Vivi.

Un fapt minunat se intapla insa dupa cele doua veverite curioase s-au impiedicat si rostogolit pana la copacul roditor in fata caruia statea Vivi. Ele primesc o invitatie "care incerca acum sa fie mai prietenoasa, chiar poznasa" de a se distra impreuna. Cele doua sunt insa mai precaute in a urma invitatie si Vivi isi "isi dadu seama ca , desi acum vorbea serios si isi dorea foarte mult sa se joace cu ele, ea era vinovata pentru neincrederea celor doua".  Ea isi aminti cum s-a facut singura stapana pe copac si s-a purtat urat cu celelate vevetite si cat de greu i-a fost " in acesti doi ani sa nu primeasca vizita niciuneia dintre ele"  

Pana la urma se impaca cu cele doua si urmeaza o zi minunata in care "s-au zbenguit" "pana au cazut istovite langa copac" . Seara un fapt uimitor se va intampla chiar la copacul roditor, in fata veveritelor uimite.

Cine apare acolo si de ce cele trei veverite considera ca "tot ce s-a petrecut a fost o adevarat lectie despre prietenie si darnicie" va las sa descoperiti singuri in paginile de sfarsit ale cartii.

Coperta din spate a cartii ne face un mic rezumat al povestii :

Despre o alta carte avand aceasi autoare am mai scris: aici

Va indemn sa cititi aceasta minunata carte depre generozitate si placerea de a impartii cu altii din tot ceea ce ne este de prisos. Chiar si un zambet poate fi un cadou care sa il imparti cu ceilalti si care sa aduca bucurie celor din jur.

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

 Va doresc multa bucurie si spor la citit!

A 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni.

Puiul de Mlastina

Pentru ca suntem aproape de 1 iunie am ales sa povestesc putin despre acesta carte scrisa de Jeanne Willis si editata la Rao.

Cartea reda o povestioara cu o micuta boacana facurta de doua surori. Cati dintre noi nu am facut asa ceva cand eram mici? Am luat un pui  si am vrut sa il adoptam fara ca sa cerem acordul parintilor nostrii? Imi amintesc cat de mult mi-a placut si pana la urma am reusit sa-mi induplec parintii sa ma primeasca acasa cu niste mormoloci gasiti in apa unde pescuia tatal meu. Speram sa ii cresc mari...Alta data (si nu a fost doar o data) am venit acasa cu pui de pisica slabi si fara de stapan sau pui de caine. Unii au ramas la noi si altii i-am dat spre adoptie. Pe bunica am convins-o sa imi cumpere un pui de gaina. Mi l-a luat din piata si l-am crescut :il duceam la pascut de iarba in fata blocului impreuna cu o alta prietena care veanea la bunici in vacanta si care avea si ea un pui. Copii iubesc foarte mult animalele. Sunt fascinati parca de ele. Nu vad pericolele care acum le vad acum prin ochi de parinte...Fetitele mele ma roaga innebunite sa le cumpar un catel si parca nu am acelasi entuziasm de alta data.

In povestea scisa in acesta carte, fetitele in loc sa mearga in vizita despre care stia mama au ales sa mearga intr-un loc interzis (de cate ori nu am facut asta cand colindat straile cu cheia de gat?). 

Ele gasesc ceva fascinant, un pui de mlastina pe care decid sa il aduca in secret acasa. Il vor ascunde intr-un sopron: "Puiul de Mlastina era acum al nostru. Noi, de fapt, n-am vrut sa-l tinem in secret. Am vrut sa i-l aratam lui Mami dar n-am indraznit. Daca i-l aratam, ar fi stiut ca nu ne-am dus la Ana"

Fetitele se joaca cu el, il gadilau pentru care erat tare gadilacios, ii dadeau sa manance farmituri de prajitura si chiar l-au dus la scoala pe ascuns ca sa il vada si prietenii lor. Dupa o vreme , insa Puiul de Mlastina nu mai vroia nimic: nici sa manace si nici sa mearga in lesa. Statea ascuns intr-un ghioc.

Se intampla ca mama sa le gasesasca pe fetite si una dintre ele renunta la a tine in secret toata povestea. Mama nu se supara....si le povesteste cum nu mai vazuse asa ceva de cand era mica. Ea le explica fetotelor ca Puiul de Mlastina nu se simte bine pentru ca e un animalul salbatic .

Acum urmeaza partea cea mai importanta a povestii si morala pentru copii: "Trebuia sa facem ce era mai bine pentru Puiul de Mlastina, daca il iubeam cu adevarat. Chiar daca ne era greu. Asta inseamna IUBIRE  adevarata."

Ce se mai intampla pana la finalul cartii? Ceva care te face sa gendesti ca toti copii sunt la fel...Ca unele lucruri se tot intampla generatie dupa generatie.

Puiul meu frumos s-a transformat intr-o gaina mare, tocmai pentru ca mama a dus-o undeva la o tanti care avea  o curte mare cu pasari. Dupa un timp cand am vrut sa o revad si am vizitat tarcul pasarilor...nu am mai recunoscut puicuta mea draga . Ea se transformase intr-o adevarata doamana gaina si totusi blanda cum era a venit sa mamance din palma, ca alta data.. Tin sa mentionez ca  a fost foarte iubita de toti membrii familiei si cand s-a stins de batranete am imormantat-o cu toate onorurile. Ouale i le-am  mancat, insa... Cu puiul prietenei nu stiu ce s-a intamplat?

Fetitele mele nazdravane au desenat dupa puterile lor Pui de mlastina pe care abia astepta sa ii vada la un lac, cand vom ajunge. Primul desen este a lui C si celelate doua a lui A.

La desenat am folosit aceste culori speciale. Le recomad cu mare caldura deoarece e o placere si o joaca continua desenatul cu ele.

Va doresc la cat mai multe clipe fericite cu puiutii vostrii si nu uitati sa le povestiti mereu din amintirile voastre.

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

A, 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni

Alexander si soricelul de jucarie

Scrisa de acelasi autor care a scris Frederick, Leo Lionni si editata in conditii grafice excelente de editura Humanitas cartea prezinta o poveste induiosatoare despre puterea prieteniei adevarate. Referintele cartii sunt foarte multe: Carte câştigătoare a prestigioasei Caldecott Honor ,In topul celor mai remarcabile cărţi pentru copii – American Library Association, „O poveste graţioasă, minunat ilustrată, despre magia prieteniei.“ (The New York Times), „Arta colajului la superlativ, cu ilustratii îndrăzneţe şi seducătoare. O operă de referinţă.“ (Booklist)  

"- Ajutor!Ajutor! Soarecele!

S-a auzit un strigat. Apoi o bufnitura. Cesti, farfurii si linguri zburau in toate partile.

   Alexander a alergat inspre gaura lui de soricel cat l-au putut purta labutele" 

"...nu-si dorea decat cateva farmituri" 

Oamenii cand il vedeu aveau mereu acelasi comportament....Intr-o zi el descopera un soricel de jucarie in camera copilului si afla plin de mirare ca tratamentul de care se bucura acesta din partea oamenilor era complet diferit.

Intre cei doi soricei se naste o prietenie frumoasa ei intalnindu-se adesea cand oamenii nu mai erau prin preajma si povestindu-si intamplarile vietii.In inima lui, Alexander incepu sa-si doreasca tot mai mult sa devina si el un soricel de jucarie.

Intr-o zi, Willy.soricelul de jucarie ii spuse ca in gradina exista o soparla care poate schimba un animal in alt animal. Alexander se duse imediat ca sa o intalneasca si acesta ii ceru in schimbul vrajii o pietricica purpurie....pe care soricelul nu o putea gasi.

Dupa ce fu obosit de cautari se intoarse acasa unde il intampina o surpriza nu tocmai placuta. Willy, era pus intr-o cutie alaturi de alte jucarii care urmau sa fie aruncate.

Intamplarea a facut ca langa acea ladita Alexander sa zareasca tocmai o pietricica purpurie. Degraba a alergat la soparla ca sa i-o dea. Ce vraja a facut soprla si de ce Alexander alerga spre casa  "cat de  repede l-au tinut labutele" va las sa decoperiti lecturand acesta carte interesanta atat ca si continut cat si ca imagini (toate realizate din colaje)

Noi ne-am jucat apoi cu cartonul si am facut doi soricei prieteni.

Am folosit carton de 135gr gri mai inchis pentru corp si gri deschis pentru urechiuse. Am pliat in doua hartia, am trasat un contur aproape oval dar usor mai alungit carte bot si am taiat conturul rotund. In locul pentru urechi am taiat usor obilc foaia indoita si dupa ce am decupat si urechile le-am infipt in taietura. Inainte am desenat boticul, mustatile, am lipit ochii si un pic de fir de lana gri ca si codita (prins cu scotch pe dinauntrul indoiturii.

Optional se poate face si o bucata de cascaval din carton galben indoit si gaurit cu perforatorul de birou.Nu-i asa ca sunt draguti? C, m-a tot intrebat (si eu nu intelegeam ce vrea) :" Mami, unde e cheita la soricelul meu?" Am ras. Cand veti citii cartea va veti da seama ce explicatie i-am dat.

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

O zi cat mai frumoasa va doresc!

A, 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni

Casuta

Casuta, scrisa de Virginia Lee Burton si editata de Cartea copiilor este o carte absolut minunata. Nu am cuvinte sa descriu acesta carte ce ne-a emotionat pana la lacrimi. O carte despre trecerea timpului, despre schimbarile facute de progresul omenirii (bune si rele),  despre succesiunea generatiilor, despre valori care raman totusi neschimbate (pentru cine le intelege si iubeste), despre bucuria, linistea si implinirea care o poate aduce apropierea de natura.

In interiorul cartii a carui forme perfecte permit usoara manuire  de catre manute mici de copii gasim o poveste a carui erou principal este o casuta, care nu este un lucru, un obiect ci o fiinta care poate vedea, gandii si este capabila de a fi curioasa, bucuroasa sau trista. Povestea este insotita de imagini absolut perfecte (uitandu-ma la ele imi vine in minte cat de frumoase sunt cartile acum si cat de putine astfel de ilustratii gasem in cartile copilariei mele) care pot fii un bun prilej pentru a vorbi despre anotimpuri cu cei mai mici dar si despre fazele lunii cu cei mai mari.

"Casuta era foarte fericita acolo sus, in varful dealului in care fusese construita....Noaptea casutei ii placea sa priveasca luna cum se implineste, cum dintr-o dunga subtire se transforma in luna plina..."

Zillele, noptile erau aproape la fel si totusi diferite, casuta a invatat sa deosebeasca anotimpurile si apoi a observat cum unele transformari au inceput sa apara, transformari care veneau de la orasul a carui lumini le vedea la inceput doar in departare. Orasul intotdeauna o facuse curioasa si se intreba cum este sa traiesti acolo.

Apoi, anii au continuat sa treaca si timpul a adus mereu alte lucruri noi , asa cum face in viata fiecaruia infaptuind schimbari sub ochii nostrii.. Casuta ramane in tot acest timp la fel: un observator fin al peisajului si a vietii cotidiene si totusi trecerea anilor o schimba si pe ea.

 Cumva reusi sa se adapteze?Este posibil ca schimbarile si tehnicile noi inventate de om sa aduca si efecte pozitive? Va las sa descoperiti in aceasta unica poveste care deschide portile unor noi universuri  mai ales pentru copiii cu copilarie urbana si prea putina viata la tara....

A, a facut un mic desen spunandu-mi :"Mami, ce mult mi-ar placea sa traim si noi la tara ! E asa de frumos! "

In carte se vorbeste despre fazele lunii asa ca am studiat un pic acest aspect cu fiica mea cea mare. In cartea 

am gasit cateva informatii pretioase despre unicul satelit al Pamantului: Luna

Apoi in carte Descoperim Pamantul, o carte ticsita cu informatii pentru copii din colectia Cartile Tale a editurii Aramis

am citit si aflat ca " Intr-un an, Luna inconjoara pamantul de douasprezece ori. Din acesta cauza un an este impartit in 12 luni. Acest astru al noptii are nevoie de 29 de zile pentru a face un ocol cmplet al Pamantului.timpul acesta se numeste luna....Fiecare din cele patru anotimpuri dureaza cate trei luni..."

Cartea Cum functioneaza Pamantul ne-a adus alta informatie pretioasa despre importanta Lunii.

Este una din putinele carti tridimensionale cu multiple buzunarase secrete si un continut foarte interesant. Voi vorbii mai pe larg despre acesta carte intr-o postare viitoare. Cum spuneam, aici intr-un colt mic am citit ca daca nu ar exista Luna Pamantul s-ar invartii mult mai repede si ca ar scurta zilele....

Fiicei mele mai micute i-am citit alta carte, despre anotimpuri intrucat in Casuta se aminteste mult despre ele. Prima mea carte anotimpurile, de la editura  Litera International este o carticica cartonata cu multe clapete care se trag si completeaza inedit desenul initial. Carticica este absolut fabuloasa si fetita mea mica a rasfoit-o de foarte multe ori cu mult timp ca eu sa ii pot vorbii de continut fiind una din preferatele ei. 

Se vede aici ca atunci cand tragi clapeta :merele se fac rosii, , in parta cu primava apare un cuib de pasarele iar printre frunzele ce cad toamna  apar si unele aramii.

Iata cateva imagini despre primavara: 

toamna:  

si iarna:

cu mentinea ca surprize mai minunate va asteapta prin paginile ei.

Fetita mea cea mica deja stia anotimpurile, succesiunea lor si elemantele care le definesc.Se gasesc oricum multe alte carti pe aceeasi tema.

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

 Multa bucurie in lectura si la cat mai mult timp petrecut cu copiii vostri va doresc!

A, 6 ani si 3 luni si C 3 ani si 5 luni