Alexander si soricelul de jucarie

Scrisa de acelasi autor care a scris Frederick, Leo Lionni si editata in conditii grafice excelente de editura Humanitas cartea prezinta o poveste induiosatoare despre puterea prieteniei adevarate. Referintele cartii sunt foarte multe: Carte câştigătoare a prestigioasei Caldecott Honor ,In topul celor mai remarcabile cărţi pentru copii – American Library Association, „O poveste graţioasă, minunat ilustrată, despre magia prieteniei.“ (The New York Times), „Arta colajului la superlativ, cu ilustratii îndrăzneţe şi seducătoare. O operă de referinţă.“ (Booklist)  

"- Ajutor!Ajutor! Soarecele!

S-a auzit un strigat. Apoi o bufnitura. Cesti, farfurii si linguri zburau in toate partile.

   Alexander a alergat inspre gaura lui de soricel cat l-au putut purta labutele" 

"...nu-si dorea decat cateva farmituri" 

Oamenii cand il vedeu aveau mereu acelasi comportament....Intr-o zi el descopera un soricel de jucarie in camera copilului si afla plin de mirare ca tratamentul de care se bucura acesta din partea oamenilor era complet diferit.

Intre cei doi soricei se naste o prietenie frumoasa ei intalnindu-se adesea cand oamenii nu mai erau prin preajma si povestindu-si intamplarile vietii.In inima lui, Alexander incepu sa-si doreasca tot mai mult sa devina si el un soricel de jucarie.

Intr-o zi, Willy.soricelul de jucarie ii spuse ca in gradina exista o soparla care poate schimba un animal in alt animal. Alexander se duse imediat ca sa o intalneasca si acesta ii ceru in schimbul vrajii o pietricica purpurie....pe care soricelul nu o putea gasi.

Dupa ce fu obosit de cautari se intoarse acasa unde il intampina o surpriza nu tocmai placuta. Willy, era pus intr-o cutie alaturi de alte jucarii care urmau sa fie aruncate.

Intamplarea a facut ca langa acea ladita Alexander sa zareasca tocmai o pietricica purpurie. Degraba a alergat la soparla ca sa i-o dea. Ce vraja a facut soprla si de ce Alexander alerga spre casa  "cat de  repede l-au tinut labutele" va las sa decoperiti lecturand acesta carte interesanta atat ca si continut cat si ca imagini (toate realizate din colaje)

Noi ne-am jucat apoi cu cartonul si am facut doi soricei prieteni.

Am folosit carton de 135gr gri mai inchis pentru corp si gri deschis pentru urechiuse. Am pliat in doua hartia, am trasat un contur aproape oval dar usor mai alungit carte bot si am taiat conturul rotund. In locul pentru urechi am taiat usor obilc foaia indoita si dupa ce am decupat si urechile le-am infipt in taietura. Inainte am desenat boticul, mustatile, am lipit ochii si un pic de fir de lana gri ca si codita (prins cu scotch pe dinauntrul indoiturii.

Optional se poate face si o bucata de cascaval din carton galben indoit si gaurit cu perforatorul de birou.Nu-i asa ca sunt draguti? C, m-a tot intrebat (si eu nu intelegeam ce vrea) :" Mami, unde e cheita la soricelul meu?" Am ras. Cand veti citii cartea va veti da seama ce explicatie i-am dat.

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

O zi cat mai frumoasa va doresc!

A, 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni

Frederick, o carte de referinta

Acesta carticica mi-a atras atentia prin referintele care le avea prezentate : " In topul celor mai remarcabile carti pentru copii.-  American Library Association", "Cea mai buna carte a anului.-  School library Jurnal", castigatoare a prestigioasei Caldecott Honor, "Leon Lionni ramane maestrul prin excelenta al artelor vizualului - The new York Times".

In paginile sale gasim o scurta istorioara a unei familii de soricei care traia intr-un vechi zid de piatra din apropierea unei ferme parasite. Povestioara este foarte simpla, poate e tocmai asa ca sa ne putem apleca asupra intelesurilor sale adanci. Talcul ei poate fi inteles cu usurina si de un copil de 6 ani : "Mami ce ne-am face fara muzica.?...a spus fiica mea cea mare cand am terminat de citit" Asadar ea a reusit sa inteleaga mesajul cartii si sper ca va aprecia si respecta  mai mult pe cei care ne fac sa visam, sa ne relaxam si sa ne bucuram de frumos.

Sa revenim insa la carte. Imaginile sunt foarte viu colorate si frumos realizate astfel ca povestea pare sa ia viata sub ochii micutilor prin intermediul lor. Micuta familie de soricei trudeste din greu ca sa procure hrana necesara existentei. In fiecare zi ei aduna cum pot provizii pentru iarna grea. Toti, afara de unul. Unul singur doar sta si pare a fii un lenes sau aiurit dar familia il lasa in pace...in mod ciudat ei nu il judeca si nu il apostofeaza.

"-Dar acum ce faci Frederick?

- Strang culori, a raspuns el scurt. Pentru ca iarna e cenusie."

Este destul de ciudat si iesit din comun acest comportament, nu-i asa? Fata de rutina lor zilnica, el procedeaza cu totul altfel. 

Iarna va venii intr-un final si toti se retrag in vizuina lor calduta. "la inceput soriceii au mancat pe saturate, istorisind intamplari...Erau o familie fericita" 

 Ce se va intampla insa daca iarna va fii foarte grea si lunga si proviziile se vor termina? Oare il vor exclude pe Frederick de la masa lor? Poate ca Frederick le va aduce "ceva" special "strans de el pe timpul verii"care ii va ajuta sa infrunte mai usor zilele care au ramas pana la venirea primaverii. "Ceva" special care ne face sa trecem mai usor prin clipele mai grele, care ne face sa zambim si sa ne simtim bine...Ce este acel ceva? 

Va las sa descoperiti singuri in acesta minunata lectie, nu numai pentru copii cat pentru noi toti.

O alta carte despre soricei o gasiti aici

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

Lectura placuta!

A 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni

Mica zana nu poate dormi

Cati dintre noi nu au probleme cu copiii,  in serile de vara mai ales, cand refuza mersul la culcare din diverse motive : ca nu e tarziu, ca nu e obosit, ca mai are de desenat sau sa se joace si cate si mai cate.... Titlul cartii ne arata exact la ce sa ne asteptam de la poveste. Copiii care iubesc zanele  si nu numai ei ar putea pasii mai usor in patuturile lor moi vazand ca fiecare lucru are un rost  noaptea. Daca seara urmezi mereu anumiti pasi...pana la urma somnul te fura in Imparatia lui.
Mica Zana nu poate dormi este o carte la fel de fenomenala ca si ilustratii si placuta ca si continut intocmai ca si celelate doua carti ale autoarei Daniela Drescher prezentate de mine in postarile anterioare. Cartea vine intr-un format la fel ca si celelate doua volume, usor de tinut in manute de copii, are coperti tari, si lucioase si un continut impresionant prin imaginile pictate intr-un mod atata de sensibil si delicat...intocmai ca si locul in care traiesc aceste creaturi minunate.

 Este povestea unei micute zane care nu putea sa doarma : "Era o noapte calda de vara. Flor, micuta zana, nu putea sa doarma. Greierasii cantau de zor, licuricii luminau intunericul cu sclipiri aurii iar luna plina zambea....iar in aer plutea ceva magic"

 Intr-o asa atmosfera de basm, micuta zana nu putea sa adoarma asa ca porneste curioasa intr-o incursiune in lumea magica a noptii. Asa descopera ea: animale, pasari si insecte de noapte dar si mci alte creaturi magice.

Ce creaturi magice? Nu va pot povestii prea multe pentru ca as strica magia povestii pot doar sa va spun ca Mos Ene chiar exista si multe alte fapturi gingase pe care micuta zana le va intalnii.

Pot sa va spun doar ca acesta calatorie in lumea noptii ii vor aduce pana la urma somnul zanutei care va adormii fericita visand la tot ce a descoperit acea frumoasa noapte de vara.

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

Spor la lectura va doresc si cat mai multe descoperiri sa faceti cu micutii vostrii.

A, 6 ani si 3 luni si C, 3 ani si 5 luni