Cine este Iepurasul de Paste?

Povestea primului Iepuras de Paste

Cand fetitele mele au crescut mai mari au inceput sa ma intrebe tot mai mult despre Iepurasul de Paste: daca trebuie sa ii trimita scrisori ca si lui Mos Craciun, unde locuieste, daca are ajutoare si mai presus de toate : CINE ESTE iepurasul, nu am avut incotro decat sa le povestesc ceea ce aflasem si eu de la mama mea, cand eram de varsta lor si imi puneam aceleasi intrebari. Cu timpul, adult devenind am incetat sa mai cred in El si aceasta este desigur, asa dupa cum banuiti si voi cauza pentru care nu am mai primit cadouri de la EL.

In povestea noastra o sa vedem cum un simplu Iepuras va deveni o figura asa de importanta peste ani pentru toti copiii si toate acestea pornind de la o familie nevoiasa si de la una de iepurasi  aproape obisnuiti, ce traiau intr-o padure ca oricare alta.

Vom incepe povestea mai intai cu familia de iepurasi, ce vietuia intr-o mica locuinta, intr-o scorbura de copac uscat. Erau in acesta familie cinci mici iepurasi: trei baieti si doua fete. Impreuna cu parintii lor, locuiau si bunicii. Fiecare avea de facut ceva important, sau aproape fiecare, o sa vedeti de ce spun asta. Cel mai mare dintre frati Marin, mergea cu tatal sau prin padure sa adune de-ale gurii pentru familie: salatica, fragi, zmeura sau afine. Cel mezin Costin, mergea cu bunicii in micuta lor gradina si lucrau acolo avand rosii, varza, si morcovi de ingrijit. Sora mai mare Marinela o ajuta pe mama la treburile casei si mai ii dadea sa manance mezinei care abia se nascuse: Marcela. Unul dintre frati, pe nume Rica, nu se pricepea la nimic. A incercat sa ii ajute pe tata si fratele mai mare la cules dar s-a pierdut in padure si l-au gasit dupa vreo doua zile....ati ghicit cum: mort aproape de frica. Atunci s-a dus la gradina cu bunicii insa acolo mereu calca gresit pe plante sau tragea odata cu burienile si plantele bune. Acasa, nu ii placea sa faca treaba cu mama. I se parea plictisitor, asa ca Rica se plimba toata ziua prin apropierea casei  si aparea doar seara, sa manace, mort de oboseala. Ceilalti se uitau adesea cu dezaprobare la el gandindu-se ca nu are nici un talent sau rost pe lume.

-         Ce ai mai facut mai Rica? il intreba bunicul sau tata seara, la masa.

-          Mai nimic, spunea el cu privirea in farfurie sau "Ca de obicei",  mai raspundea el.

-         Oh, mai baiete, trebuie sa faci si tu ceva in viata, incepea careva o prelegere in timp ce ceilati frati isi dadeau coate si se strmbau la el pe furis.

-         Bine, bine, ai dreptate. Asa o sa fac. Lasa-ma acum, raspundea Rica pe un ton moale.

-         Problema e ca nu faci nimic….izbucni in ras, Marinel. Ceilalti icnira pe infundate.

Astfel mai inceta inca o zi si apoi toate se reluau la fel a doua zi , mereu, tot asa.

Intr-o zi, Rica se plimba ca de obicei prin padure pierzandu-si ca de obicei timpul, dupa parerea celorlalti, cu activitati doar de el stiute. Deodata, hat, piciorul lui se prinse in ceva si tot corpul lui se transe in sus pe o craca. Se zbatu cat putu ca sa scape dar nu reusi decat sa se prinda mai tare in stransoare. Oare ce se intampla? Incepu sa strige dupa ajutor dar toata familia lui era departe si stia el ca nu o sa-l auda. Nu-i mai ramanea decat un singur lucru de facut, banuind ca dusmnul cel mai temut de toate animalele padurii si despre care parintii  ii spusesera sa se pazeasca avea sa vina in curand dupa el. O, dar acel lucru era total interzis sa il faca.!Zana padurii le spusese clar de atatea ori ca nu aveau voie chiar de ar fi fost sa isi piarda viata, caci puneau in pericol pe toti ceilalti.

Acum sa trecem in a povesti ceva despre ceilalti eroi ai povestii noastre. Se zice ca in urma cu foarte mult timp, ce mai multi oameni locuiau in satele risipite pe margini de codrii sau vaii de rauri. Ei traiau din cultivarea pamantuli dar si din vanatoare. Intr-un astfel de mic catun, traia anevoie o familie cu cinci copii, inghesuiti intr-o casa mica de lemn. Tatal muncea din zori pana seara si  cateodata mai mergea la vanatoare, inainte de o sarbatoare mare ca sa le aduca copiilor nitica carne frageda. Mai prindea vreun ied sau pasare, depinzand de noroc. Femeia sa, se ocupa de casa, de mancare si mai tesea si panze de in sau canepa facand imbracaminte tuturor. Era biata femeie tare harnica, dar chiar si asa cu anevoie reusea sa vada de cei cinci copii mici si de animalele care le avea in ograda: porci, vaci, oi si gaini. Se ocupa de cel mai mic ce era in leagan si de gospodarie in timp ce  ceilalti erau adesea lasati de capul lor prin curte si imprejurimi.

Intr-o zi, barbatul ii zise femeii sale:

-         Ilenuto, vezi ca eu plec prin padure sa vad daca s-a prins ceva in capcanele puse de mine.

-         Prea bine, barbate. Du-te cu Dumnezeu ca poate om avea si noi ceva mai acatarii de imbucat, ca peste cateva zile sunt Sfintele Pasti.

Asa dupa cum banuiti, barbatul decoperi in curand iepurele tanar si fraged ce era prins in locul stiut de el. Pe cand il dezlega si se gandea deja la bucuria ce avea sa aiba femeia si copii lui, deodata auzi un glas cristalin si subtire ce ii spuse:

-         Preabunule om, lasa-ma te rog in libertate ca ti-oi fi  de mare ajutor, iti promit.

Omul nostru se minuna asa de tare incat aproape ca-l scapa din mana.

-         Tu…tu…vorbesti???? Poti sa graiesti in limba noastra?

-         Desigur ca pot. Toate animalele si pasarile pot, dar nu avem voie sa vorbim.

-         Cum? De ce? ingaima omul nedumerit inca de fiinta din fata sa.

-         Se pare ca daca am face-o, voi oamenii ne-ati face rau…asa ne spune stapana noastra, zana Padurii. Pasarile in schimb pot sa va incante cu trilurile lor, asa incat aproape va vorbesc. Ele au voie sa faca asta, doar doar o sa fiti mai milostivi cu toate celelalte animale.

Vazand ca omul nu zice nimic si ca ii slabeste prinsoarea privindu-l cu ochi blanzi iepurele continua:

-         O sa te rasplatesc de acum, mereu, an de an daca vei pastra secretul care ti l-am dezvaluit. O sa vezi ca nu o sa te dezamagesc doar elibereaza-ma!

Omul tacu o clipa si se gandi ca oricum nu ar fi putut face rau unui asemene iepuras special si nici ca v-a putea spune cuiva acesta poveste caci toti l-ar fi crezut ca nu e in toate mintile, asa incat cel mai nimerit era sa se increada in El si sa ii dea drumul si apoi, cum o fi voia lui Dumnezeu.

-         Bine, iepure te las liber, raspunse omul punandu-l jos cu atentie.

Acesta o zbughi la fuga imediat ce se vazu liber si omul nedumerit inca ii striga prea tarziu ca sa mai fie auzit:

-         Hei, dar cum te cheama?

Rica, era departe cu inima batand sa ii sparga pieptul. El ii cunostea pe copiii omului, dar nu ii spusese asta barbatului caci ii vazusera nu odata, scaldandu-se la rauleul din apropiere si ii vazuse jucandu-se pe plaiurile din apropierea casei lor si a padurii.

Omul nostru, se intoarse acasa nedumerit si parca inca nesigur de toata intamplarea. El nu pomeni nimic din cele intamplate. Femeia lui il consola gandinduse ca avusese ghinion la vanatoare.

Acasa, Rica fu primit ca de obicei acasa. Nici el nu le spuse nimic celor de acasa despre cele intamplate. Tot asa mai trecura inca patru zile cand iepurele nostru raspunse la tachinarile fratilor lui, spre uimirea tuturor:

-         Mama, tata vreau ca maine sa veniti cu mine sa va arat ceva important.

O spuse atat de sigur e el si hortarat incat totii fura cuprinsi de curiozitate si nedumerire.

       - Bine,fiule. O sa venim, raspunse tatal. Si se uita poruncitor la ceilalti frati ca si cum le-ar fi zis din priviri sa nu mai adauge nimic..

       - Va promit ca nu va dura mult si apoi o sa puteti face ce vreti, fu raspunsul total diferit a lui Rica fata de cel cu care era familia obisnuit.

A doua zi, intreaga familie de iepurasi se ascunsera in niste tufisuri aproape  de gospodaria padurarului. Priveau tacuti .Copii iesira iesira, intr-un tarziu din casa, imbracati in straie de sarbatoare. O fetita, observa pe masa din tinda, un cosulet nou si cateva oua colorate , rasfirate prin curte. Ea o chema pe mama ei afara si o intreba plina de bucurie:
- Tati, mami, oare cine a vopsit ouale? Voi?

- Mama, tata..uite un cosulet frumos. E pentru mine?
- Uite, mama, alte oua colorate! spuse un baietel care porni sa le adune. Ceilalti copii il urmara imediat si incepura bucurosi sa le caute prin curte. Nu mai vazura niciodata astfel de oua...

Parintii se privira intrebatori.

Mai departe, aproape de un tufis mai gasira unul, mai mic…si apoi cautand asa gasira inca trei. Prin tufisuri erau puse oua colorate frumos si jucarele impletite sau facute din lemn: un cub frumos, o jucarie dintr-o ghinda si un dop prinse cu un fir de iarba, o casuta mica din crengi de copac si chiar un leagan, atarnat pe creanga nucului din curte.

-         Mami, tati…ce lucruri frumoase. Va multumim strigara copiii fericiti de atatea cadouri neasteptate. Copiii fugeau dintr-o parte in alta, a curtii cautand inca voiosi, cand unul nimeri fara sa vrea exact in locul unde statea ascuns Rica.

Iepurasul o zbughi la fuga si se ascunse repede mai departe, intr-o vagauna numai de el stiuta privit de departe de familia lui ingrijorata, caci copiii apucara sa il vada si sa fuga dupa el. Ileana il privii si ea. Omul nostru le striga copiilor care pornira pe urmele lui sa il lase sa plece si apoi adauga :

-         Ar trebui sa il lasati in pace caci toate lucrurile de aici sunt de la el caci ....

-         Il cunosti? intrebara ei venind degraba in jurul tatalui si lasand urmarirea iepurasului care disparuse intr-un tufis des. 

-         Da, il cunosc si se pare ca este Iepurasul….de Paste. El ii cunoaste toti copiii cuminti si le face cadouri.

Barbatul privii zambitor spre padure. Cate minuni sunt pe pamantul acesta! Facu cu mana si ii indemna pe copiii lui sa faca la fel. Le spuse ca sigur, acolo, undeva, Iepurasul lor de Paste  ii privea si sigur era fericit pentru ei.

Intradevar, nu prea departe familia de iepurasi se reuni inconjurandu-l pe Rica. Ochii mamei se umplura cu lacrimi. Tata il imbratisa, in timp ce ceilalti se grabira sa se scuze pentru rautatile lor de atata vreme.

-         Tu esti se pare…Iepurasul de Paste? il intreba tata

-         Cred ca da, raspunse el emotionat

-         Poate ca de acum noi, iepurii vom trai mai in pace cu oamenii, adauga un bunic.

-         Noi toti suntem iepurasii de Paste, tata. Voi ati avut rabdare cu mine si mi-ati dat curaj. .Voi ati crezut in mine si eu am incercat sa nu va dezamagesc dar si sa-mi implinesc visul de a impartii bucurii.

-         Fiule, asta facem noi, parintii…spuse tatal incurcat.

-         Mai vreau doar un singur lucru. Ca sa spuneti unchilor, matusilor nostri  si care sa transmita tututror cum putem fi prietenii oamenilor. Asa, peste tot se va raspandi acesta traditie pretutindeni in lume unde neamurile noastre mai sunt fugarite si vanate de oameni.

De atunci oamenii ii privesc cu simpatie pe iepurasi si unii aleg sa ii creasca pe langa casa lor ca si animale de companie. Acesta este istorioara care am auzit-o de la mama mea cand eram mica si care a a auzit-o si ea de la bunica ei, care ar fi stiut-o de la strabunica. Tot de la ea stiu ca e bine inainte de seara de Inviere sa pui cosuletul cu oua colorate afara, asa iepurasii sa le pregateasca jocul si bucuriile celor mici. Acolo unde ei vad asta, stiu ca stau copii inauntru si isi vor implini rolul lor, adica  ceea ce le-a transmis Rica, iepurasul: pun mici cadouri.

Poate ca acesta poveste va face putina lumina asupra  iepurasului de Paste. Unde sta el, este mai putin important atata vreme cat ajutoarele din neamul lui, fac munca sa pretutindeni. Despre cum afla ei de dorintele copiilor asta este un mister ce Rica nu a vrut sa fie dezvaluit. Totusi, poti scrie pe o lista dorintele tale si foaia sa o pui la geam cu multe zile inainte de Paste. Iepurasul de Paste sigur o va vedea.

Paste plin de bucurii!

Povesti cu ponei si cai

Volumul aparut la Editura Rao in anul 2017 se alatura primului volum din colectie: 50 de Povesti cu printese despre care am scris deja aici . Aceasta carte contine o minunata colectie de 40 de povesti incantatoare, clasice culese de Vic Parker si se adreseaza fetitelor dar si baietilor care adora caii.

Ca realizare,volumul nu se lasa mai prejos cu nimic decat cel anterior: coperti cartonate, hartie si tipar de buna calitate, bine legata. Este o carte durabila care poate fi recitita de multe ori pentru ca are mult de oferit.

Cuprinsul este structurat in cinci mari capitole, a caror continut il redau mai jos:

Dupa cum se poate observa foarte multe povesti reprezinta fragmente din cadrul unor romane sau povestiri mai ample. Nu va faceti griji ca cititorul ar fi in incurcatura si nu ar putea sa inteleaga sensul povestii. Fragmentele sunt astfel alese incat sa poata fi intelese cu sens distinct,separat. Efectul (la noi) citirii acestor fragmente poate fi sa incite la cumpararea cartii din care a fost preluat fragmentul in scopul citirii intregii surse.Asa a fost cazul romanului Black Beauty. Dupa ce am parcurs cateva episoade redate in volumul Povesti cu cai si ponei, fata mai mare mi-a cerut sa ii cumpar cartea pentru a citii toate aventurile frumosului si inteligentului armasar. Ea insasi, apoi a prezentat volumul pe canalul ei: 

Aceasta carte ne-a umplut serile si am parcurs-o intr-un ritm domol avand dorinta ascunsa de a nu grabi lectura ei astfel incat sa ne bucure cat mai mult timp. De la legende antice la povesti despre cai ce poate au fost adevarate, la cai din India, apoi la cei din Egipt sau indieni, cele peste 500 de pagini sunt insotite de ilustratii foarte reusitte realizate de mai multi artisti. De la aventuri la povesti cu imparati, sau oameni simpli aflam istorii frumoase ce au in pozitie centarala acest animal superb: calul. Cartea este tradusa din limba engleza dar am vazut-o expusa si in Germania asadar cred ca este o carte ce a avut si are mult succes.

Va recomand sa o achizitionati daca aveti copii ce adora aceste animale majestuoase. Este potrivita pentru varste de peste 4-5 ani si se poate lectura si la 10 ani. Lectura placuta!

C 7 ani si A 10 ani

Noutati, descoperite de noi

Pentru ca nu am mai scris demult timp o sa fac o lista cu ultimele carti citite de noi, cu o scurta caracterizare a fiecareia. Ordinea de redare corespunde cu numarul de stelute care i-l dam cartii.

1. Pe primul loc se cuvine sa pun cartea lui Adinei Rosetti: Aiurea-n tranvai - Aventurile lui Anton in tara cuvintelor anapoda ( + 7 ani, dar merge si de la 6 ani, depinzand de copil). Este un roman comic genial pentru copii, unde imaginatia debordanta a autoarei radiografiaza expresii romanesti dandu-le o cu totul alta perspectiva.Autoarea construieste un adevarat regat din aceste expresii romanesti cotidiene, punaund accentul pe intelesul direct al lor si nu pe metafora care mereu trebuie explicata copiilor. In afara de situatiile haiose care se intrevad la fiecare pas, copilul iese victorios din acesta lectura punandu-si in bagajul lui de cunostine si aceste proverbe, expresii, familiarizandu-se cu ele, totul intr-o buna dispozitie continua.
Puncte forte:
-  Inedita, comica ( la maximum- am ras cu lacrimi parinti si copii la un loc), ilustratii reusite, text foarte inspirat. Acesta carte  o iubesti inca de la primele pagini si nu o poti lasa din mana pana nu o termini . Cred ca este cea mai reusita realizare a acestei scriitoare deja cunoscuta de noi, careia i-am citit toate creatiile pentru copii.
Puncte slabe:
- speram sa fie doar prima parte si sa urmeze si o parte a doua....
Stelute: ☺☺☺☺☺, adica maximum, de la noi

2. A doua carte, Erus si Valea Iubirii a lui Alec Blenche, vine sa completeze colectia cu Aventurile lui Erus. Ea aduce informatii din mai multe domenii ale vietii punand accent in special pe rolul iubirii. Personajele cunoscute de noi reintra in scena pentru noi aventuri in timp ce altele noi apar alaturi de ele, cu diferite roluri.
Puncte forte:
- asigura continuitatea colectiei prin actiunea derulata, pune in vedere spre meditatie cateva maxime cu privire la iubire, melodii foarte frumoase, iustratii si coperta reusite, informatii importante despre alimentatie si un stil de viata sanatos furisate discret pentru copii, actiunea continua sa se dezvolte pe baza primelor doua volume completandu-le, dezvoltandu-le si armonizandu-se perfect cu ele si astfel ne apropie mai mult de deznodamantul intregii istorii.
Puncte slabe:
- Abundenta prea mare de personaje, informatii si intamplari carei incarca mult relatarea si tind sa duca un pic copilul in deruta, mai ales daca citeste volumele la distanta la care au aparut ele, adica cateva luni de zile.
 Stelute: ☺☺☺

3. Cartea urmatoare este: TUP, imposibil e doar un cuvant scrisa de Alex Donovici. O carte antrenanta si surprinzatoare care te invata sa pretuiesti curajul, perseverenta, inventivitatea si ineditul. Cartea se adreseza celor foarte mici dar si celor scolari deopotriva. Te surprinde tare placut acesta poveste impresioanta si te mentine usor in ritmurile ei. La sfarsit ii pretuiesti valoarea prin mesajele care le transmite copiilor :tenacitate, incredere de sine, creativitate in rezolvarea problemelor, impartialitate, tolernata si nu in ultimul rand judecarea dupa aparente. Cartea tinde sa devina un best seller romanesc care sigur va rezista timpului. Ea va deveni una din cartile "must have" ale copilariei.
Puncte forte:
-personaje usor de inteles, actiunea este bine structurata , limbaj facil-contemporan, mesaje simple dar profunde, imagini reusite si in concordanta cu textul, actiune ce nu te lasa sa te plictisesti
Puncte slabe:
- limbaj cotidian  prea puternic pe alocuri, dar bine plasat in context
Stelute: ☺☺☺☺☺

4. Basme africane de la editura Cartea Copiilor. Este foarte bine documentata si se adreseaza in totalitate ei, copiilor peste 7 ani pasionati de geografie, desoperiri de locuri, popoare, obiceiuri. Unele dintre povesti sunt inedite, altele sunt destul de neobisnuinte pentru mentalitatea si spiritul european. Este normal ele fiind un soi de legende ce fac parte din folclorul  naiv al unor popoare africane. Este prima carte de la acesta editura care nu se ridica la nivelul celorlalte avute de mine, pana acum, de la ei.
Puncte forte:
- realizare grafica, exceptionala, bine documentata, imagini inedite in totala relatie cu textul si care te poarta direct pe contntinentul african
Puncte slabe:
- detaliile despre fiecare tara sunt pre detaliate si chiar plictisioare pentru copii (fetele mele nu au avut rabdare sa le citim), povestile sunt de nivel mediu (au fost paragrafe peste care a trebuit sa sar in timpul cititului din diferite motive)
Stelute:☺☺☺☺

5. Vino si vezi! Viata Sfantului Apostol Andrei povestita copiilor scrisa de Brandusa Vranceanu aparuta le editura Nepsis este o istorie adevarata cuprinsa intr-o alta poveste, cea a unui baietel cu numele chiar de Andrei, care afla de la bunicul sau pe parcursul unei vacante, cine a fost Sfantul care ii poarta numele. Cartea are 40 de pagini, cu imagini luminoase, pastelate si avand pe margini tot felul de explicatii suplimentare pentru unele cuvinte din text. Este o carte foarte bine documentata si o alegere buna pentru copiii a caror parinti urmaresc o educatie  crestina ortodoxa. Cartea "te prinde" efectiv  pe durata lecturii ei, astfel ca la final nu-ti mai ramane decat sa-ti programezi un peleinaj prin locurile unde a poposit odata ucenicul Domnului Isus Hristos.
Puncte forte:
- Imagini frumoase a caror culori se incadreaza perfect cu continutul, text inspirat, bine documentat, poveste bine inchegata ,multe informatii utile, carte excelent realizata tipografic ( coperta mediu cartonata, foi lucioase in interior), pret modest in comparatie cu beneficiul pentru suflet.
Puncte slabe
- singurul defect este ca asteptam cu nerabdare si alte carti, similare. Eu am achizitionat-o de aici dar am vazut apoi ca este disponibila si pe alte siteuri. Am preferat sa o cumpar de la o librarie crestina intrucat avea la acea data o oferta mai mare de carti de la aceeasi editura dar si de la altele, de acelasi gen.
Voi  scrie intr-o postare viitoare despre alte carti valoroase pentru suflet, cumparate de la aceeasi editura, unele chiar de aceeasi autoare.
Stelute: ☺☺☺☺☺

6. Findus la Pescuit , face parte dintr-o serie scrisa de Sven Nordqvist  din care nu am ratat nici o carte pana acum. O intamplare nostima, plina de imagini animate in culori si detaii extraordinare. Totusi, parca nu ne-a mai surprins placut atat de mult ca si celelalte volume, in special cel cu vanatoarea de vulpi.
Puncte forte:
-mentine interesul despre aceleasi personaje, cartea asigura continuitatea colectiei putand fi si citita separat, acelasi fel de poveste care merge spre un deznodamat fericit si vesel, imagini reusite
Puncte slabe:
-conflictul pe baza caruia se constuieste naratiunea este neinspirat. El poate forma idei preconcepute la copii si genera chiar comportamnte neadecvate (.Ex. Daca afara e o zi de toamna rece si inchisa atunci trebuie sa devii plictisit, irascibil, nervos si poti sa-ti justifici comportamentul agresiv chiar fata de cel mai bun prieten...)
Stelute:☺☺☺

7. Dealul Dragutei-Amintiri din alta copilarie, scrisa de Lucretia Barladeanu se vrea asa cum spune si numele, o evocare a unor intamplari din copilaria autoarei, in genul amintirilor lui Creanga cu actiunea ce este plasata tot in Moldova. Cartea a carei prezentare si ilustratii iti taie respiratia, si care promit mult inca de la coperta, nu are din pacate un text la inaltime. Evocarile, cu mici exceptii in care ne-a adus cateva zambete, sunt intamplari uneori fara prea multa relevanta pentru cineva neimplicat direct( nu sunt deosebite, de neuitat pentru cititori) alteori cu descrieri mult prea amanutite si cu limbaj (cuvinte) ce depasesc barierile de intelegere unui copil ( de multe ori a trebuit sa le "traduc" ceea ce a vrut sa explice autoarea si asta nu numai din cauza regionlismelor care abunda in text ci chiar  mesajului intamplarii care, le scapa micutelor). Daca cartea nu ar fi fost in acest format color as zice ca ar fi pentru adolescenti ( dar nu stiu cat de interesanta ar gasi-o ei) si asa cum este nu poate capta atentia unor copii de 5-11 ani . Asadar, segmentul de cititori careia i se adreseaza nu poate fi stabilit.
Puncte forte:
- prezentare grafica, ilustratii, unele intamplari ( cu conditia ca parintii sa citeasca textul inainte si sa decida ce paragrafe trebuiesc citite si care trebuiesc potrivite pe intelesul copiilor si la care se renunta)
Puncte slabe:
- text uneori plictisior atat prin cuprinsul naratiunii cat si prin bogatia de detalii obositoare si nesemnificative pentru un copil, limbaj de adult folosit pentru copii, povestiri uneori neinspirate, ca mesaj de transmis copiilor
Stelute: ☺☺

8. Povesti din tara copiilor fericiti, scrisa de Petre Craciun reprezinta o colectie de 11 povesti in 100 de pagini. Ideile povestilor sunt in mare parte inteligent alese pentru grupa de varsta la care se adreseaza dar sunt si povesti care ar fi fost mai bine plasate intr-un alt volum. Personajele de multe ori bine creionate si interesante. Ilustratile completeaza povestile foarte bine ridicandu-le valoarea cu peste 50%.  Anca Smarandache ar trebui felicitata pentru ca da o imagine excelenta cartii . Textul curge molcom si detaliile capteaza atentia si interesul micului ascultator si cititor. In opinia mea, povestile ar fi frumos de citit in serile lungi, pe indelete.
Puncte forte:
- povesti autentice noi, idei inspirate, personaje destul de reusite, bine conturate ,imagini de nota 10, realizare tipografica foarte buna
Puncte slabe:
- lungimea unor povesti
Stelute:☺☺☺

9. Legende din Ceahlau, scrisa de Constanin Bostan. Pe pagina site-ului editurii am vazut cateva din primele pagini si am crezut ca est o colectie de legende frumoase, pe intelesul copiilor si in concluzie am achizitionat cartea. Cartea cuprinde relatarea a 12 legende din care nu am putut sa citesc copiilor mei (7 si 10 ani) decat 2, la a caror lectura am mai "adaptat" textul pentru a nu impresiona prea tare inimile micutilor.
Restul legendelor, le-am citit singura si am decis ca atat limbajul, cat si continutul si mesajele sunt prea dure si nepotrivite pentru copii. Nu le recomand inainte de 15 ani.
Puncte forte:
- imagini frumoase, volum bine realizat si legat, colectie autentica de legende reale
Puncte slabe:
- text nepotrivit pentru copii prin agresivitatea intamplarilor prezentate, a continutului socant pentru un copil si cu mesaje negative si impresionante
Stelute:☺

Aceasta ar fi o lista cu lecturile placute sau abandonate de noi. Speram sa va fie de folos. Fiecare este liber in fond sa isi formeze o proprie parere in concordanta cu mentalitatile sale. Opiniile po fi diferite, asa dupa cum reaitatea in care traim este perceputa diferit de fiecare. Totusi, pe blogul meu pot sa-mi exprim ideile personale. Va multumesc pentru timpul acordat lecturii acestei mini prezentari.

Lectura placuta,
A,10 si C 7