vineri, 14 decembrie 2018

“Magia Craciunului” sau “Luna cadourilor”

 “Magia Craciunului” sau “Luna cadourilor”

In opinia mea este o mare diferenta intre ele doua. Daca prima are in centrul ei a darui bucurie celor din jur asa cum si Nasterea lui Isus a adus bucurie tuturor prin speranta mantuirii, cea de a doua pune accent pe satisfactia unor necesitati mai mult sau mai putin reale, prin cadouri care induc o stare de fericire de scurta durata.
Eu am decis sa aleg sa traiesc magia Nasterii lui Cristos si sa nu ma las coplesita de reclamele ce curg din toate directiile vizuale si auditive ce curg in fluvii nesfarsite incepand cu luna noiembrie si terminand la sfarsitul lui decembrie.Biata omenire consumatoare de audio-tv si nu numai este innecata de la fragede varste de cei mai diversi producatori, de tot felul jucarii, jocuri, ciocolate mai noi si mai atractive menite sa te seduca incet dar sigur cu caracteristicile lor. Reclamele starnesc dorinte nestiute si nebanuite pentru copiii ce ajung peste noapte sa viseze la caini mecanici care latra sau zane ce zboara si cate si mai cate lucruri inutile menite sa fie uitate in doua trei zile de la primire.Nu sunt decat obiecte fara rost ce doar sunt prezentate in asa fel incat sa crezi ca fara ele nu poate fi Craciunul “perfect” sau o aniversare a copiilor, la inaltime. Intrati si ei in circuitul hipnotizant al publicitatii si prea storsi de munca ca sa mai poata gandi, parintii nu mai riposteaza cu nimic la asalturile cererilor copiilor lor si scot din buzunare fara sa clipeasca sume mari de bani pentru a satisface aceste nevoi crezand ca fara ele urmasii lor lor nu se va dezvolta normal. Daca ar sta sa se gandeasca putin la stramosii lor si chiar la ei insisi ar remarca ca toti, in trecut nu acordau atentie asa de mare acestui aspect care nu-i implinea sau aducea fericire fata de sentimentele si amintirile care le lasau: mersul la colindat cu bucuria primirii catorva banuti, mancatul unei felii de cozonac de la vecini sau aventuri cu sania si bucuria unei seri petrecuta cu parinti, bunici si frati. Cati dintre voi isi mai amintesc ceea ce au primit de Craciunurile cand erau mici? Obiceiul acesta de a darui mai mult decat este necesar si fara vreun temei logic sau financiar dauneaza pe termen lung atat adultilor cat si copiilor. E frumos sa daruiesti sa faci milostenie cu cei care au nevoie.
Multi ar spune ca asa e moda, ca vezi Doamne toti copiii se lauda intre ei cu ceea ce primesc si nu cumva copilul lor sa fie mai prejos si apoi sa se simta umilit si ignorat mai apoi de grupul respectiv, pentru ca este mai sarac. Cat este de gresit! In primul rand copiii se admit sau resping  in functie de alte valori (practicarea unor jocuri, interese comune) si asta pana aproape de adolescenta. In al doilea rand cei care fac alegeri in functie de "patrimoniu de la parinti" au astfel de conceptii inoculate de parinti cu idei nesanatoase, parveniti. Ceea ce este de fapt important este ca practic, tu, ca parinte il inveti ca pentru a fi acceptat si stimat in viitor de un grup de persoane care s-ar numii prietenii lui la maturitate trebuie sa se raliezi acelorasi obiceuiri si dotari, altfel nu vei putea face parte din cercul lor. Daca nu va avea casa, masina si salariul ca si ei….nu va face parte din tagma lor! Apoi,in lipsa unor lucruri dorite, pe care nu le pot avea copiii tai se vor simti stigmatizati afara de faptul ca vor avea credinta ca obtinand totul de mici la fel se va intampla in toata viata lor cu ceea ce isi doresc si cand vor afla ca nu e asa vor face depresii, se vor simti nedreptatiit....Ma intreb daca este in avantajul copilului tau? Cei cativa prieteni care te vor insotii de-a lungul vietii si pe care unii ii porti cu tine inca din copilarie sau tinerete nu au avut ca motiv de a se alatura destinului tau lucrurile materiale, ci alte valori si interese comune. Atunci, de ce oare nu ne putem opune valului creat de marile firme multinationale prin reclame si ne transformam copiii in scalvii aceluisi sistem adica: indivizi ce muncesc toata viata pentru satisfacerea unor nevoi inexistente? Cata lipsa de ratiune! Ar trebui sa gandim mai profund, fiindca intelegem aceste lucruri si sa le explicam si copiilor nostri cum sa se ferasca de acest capcane.
Am sa trec acum la ceea ce sarbatoresc eu si ii invat pe copiii mei sa faca de Craciun si nu pretind ca alegerle mele sunt perfecte.
In ceea ce priveste darurile:
Cat timp erau mici nu neg ca le faceam cadouri jucarii, fara a trece bariera unor cheltuieli nesabuite sau a unor jucarii inutile care sa nu fie educative, mergand pe alegerea unor lucruri necesare dezvoltarii lor si ignorand aproape total cererile lor “fanteziste” bazate pe cea ce credeau ele ca le-ar fi de folos si vedeau adesea in reclame. De atunci, Mosul strecura 1-2 carti pentru varsta lor. Cand au mai crescut, treptat, de la an la an teancul de carti primite de la Mos Craciun a crescut luand locul jucariilor care au ajuns de la o prezenta simbolica de un articol la a fi total excluse si inlocuite cu cate vreun joc de logica, experimetare sau creatie (la varsta de 10 ani). Asadar au invatat sa pretuiasca mult cartile, pe care le cer si ele Mosului in scrisorile lor (alaturi bineinteles si de 1-2 jucarii nefolositoare, care continua sa le ceara dar, nu sunt sigure ca le vor)  si eu privesc acesta alegere ca fiind singura benefica viitorului lor putand sa  le transforme in adulti care gandesc, sunt creativi si empatizeaza cu cei din jur, printre altele.
In ceea ce priveste obiceiurile :
  1. Daruieste. Am inceput de cativa ani ca in diferite ocazii a facem ordine intre lucruri si sa punem in cutii tot ceea ce nu ne mai trebuie:jucarii, carti, haine bune. Le-am daruit la gradinite si copiilor care aveau nevoie. Cu ocazia Craciunului, ele cumpara din economiile lor dulciuri si mici lucrusoare (caiete, creioane, agrafe de par, etc) facand mici cadouri prietenelor lor si invatand ca atunci cand daruiesti bucurie simti o fericire mai mare decat atunci cand primesti tu insati cadouri. De asemenea, intentionam sa mergem sa daruim carti unor copii care nici nu viseaza asa ceva si pentru care Craciunul este o zi lipsita de bucurii. Vor vedea astfel si alte destine nefericite si vor stii sa pretuiasca tot ceea ce au primit.
  2. Respecta traditiile. Cred ca fiecare familie are propriile sale obiceiuri.Familia noastra nu pregateste ospete si nici o curatenie mare pentru Craciun. Noua ne place o casa cat de cat curata, ordonata si sa avem ceva special de Craciun de mancat: sarmale si cozonaci. Atat. Mai important este sa ascultam colinde, sa impodobim pomul si sa ne curatim sufletele mergand la biserica decat ca mama sa se speteasca muncind pana la epuare pentru o aparenta trecatoare.
  3. Pretuieste momentele cu cei dragi. Fiecare an, pare la fel de Craciun sau incercam sa il facem la fel numai ca unele persoane dispar din viata noastra trecand la cele vesnice.Daca atunci cand eram copii sau tineri ne mangaiau inca obrajii, bunicii apoi cand devenim adulti si parinti se despart de noi si parintii, stingandu-se pe rand, cand este ordinea fireasca a lucrurilor. De aceea imi invat copiii sa se bucure si de prezenta celor dragi din familie sau nu numai, pentru ca nu se stie cat timp ii vor mai avea aproape. La noi, un om deosebit care i-a incantat pe copiii nostri ca Mos Craciun, fara ca ei sa stie s-a stins la 2 saptamani dupa ce fusese in casa noastra si le impartise bucurie si daruri copiilor nostri si la cei din vecini veniti sa iI cunoasca pe Mos Craciun cel autentic, cu barba adevarata alba si care parea desprins din cartile despre el.
     Numai el se purta absolut divin si nu ii punea sa recite versuri sau sa cante, asa cum fac ceilalti mosi, ci ii provoca la dialoguri extrem de incatatoare, dandu-le si ravase sa traga din desga lui,  cu rime foarte potrivite fiecaruia si in final stiindu-le ocupatiile si dorintele sa ii indemne la intelepciune, disciplina si bunatate pentru anul viitor.Asadar, niciodata nu vei stii ca va fi ultima data. Ele i-au scris din nou lui Mos Craciun o invitatie si i-au pregatit si o felicitare, asa cum au facut-o in fiecare an in care l-au avut ca si oaspete doar ca anul acesta fotoliul pe care statea cand venea va ramane gol. Nu va mai veni Mosul sa le multumesca pentru felicitarile primite si nici sa le arate cum le pastreaza el pe toate…Vor fi dezamagite dar cu siguranta ca isi vor aminti de el, toata viata. Asta inseamna sa iti cladesti trecutul pe un fundament solid: pe amintiri frumoase, pe o copilarie plina de iubire pe care ai impartasit-o din plin cu parintii, fratii si bunicii. Asa cred eu ca creste un copil puternic, independent in gandire, capabil sa fie tenace pentru a-si indeplinii propriile vise si aspiratii, fara sa concureze cu nici un alt coleg convins fiind ca orice copil are propriile talente si ca fiecare isi poate gasi un loc in societate ca parte dintr-o comunitate si nu singur, ca individ pentru ca atunci n-ar supravietui.
Asadar pentru noi Craciunul este magic prin :  momentele linistite petrecute impreuna, Nasterea Domnului .si micile bucurii ce le facem, daruind si nu prin cadouri scumpe si mese bogate. Poate nu strica sa reflectam ca sunt “bordeie fara foc” asa cum zice colindul Din an in an si sa multumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne dauieste fiind norocosi sa avem :o casa, o familie si o paine pe masa.
Craciun binecuvantat tuturor!