duminică, 31 mai 2015

Strauss si valsul trandafirilor de mai

Iata ca a sosit timpul, pentru noi sa cunoastem al 5-lea spiridus care traieste in Padurea Muzicala. A, de abia astepta acest moment!



De cand am inceput sa citim cartile Cristinei Andone, editate la Adevarul fetita mea nu numai ca a retinut foarte multe amanunte despre fiecare compozitor dar a inceput sa recunoasca si sa iubeasca muzica.Ii place sa ii pun un CD si recunoaste cu placere compozitorul sau danseaza pe muzica. Ea a decretat ca il iubeste pe Mozart care i se pare cu o fire asemanatoare cu a ei :vesel si jucaus. Nu l-am luat inca in calcul pe Strauss , Regele Balurilor. Pana si micuta C, a spus ca ii place de Chopin. Am zambit. El are o fire la fel ca si a ei: timida si linistita. Chiar si ea a tras cu urechea si la ultimii trei compozitori a stat langa noi cand am citit si si-a putut alege un preferat.
Anul trecut, intre primavara si vara am inceput sa cunoastem spiridusii muzicali cu primul dintre ei ales de mine: Vivaldi. Apoi a urmat toamna, si in acest anotimp l-am cunoscut pe Chopin. Iarna ni l-a adus pe Ceaikovski si cam la acel moment a trebuit sa ii explic fetitei mele ca spiridusii muzicali nu traiesc intr-o padure muzicala, pentru ca ei au fost compozitori care au trait in perioade diferite, insa in acesta poveste minunata ei se intalnesc. Draga de ea, mititica, spera ca ei mai traiesc ...mai ales ca eu i-am facut nemuritori...
A asteptat cu mare nerabdare venirea figurinelor care ne-au inveselit studiul fiecarui compozitor, pe langa alte activitati care le-am organizat cu ocazia cunoasterii lor si despre care sper sa pot scrie curand.
Figurinele  sunt realizate de catre o adevarata artista, pentru noi, din pasta Fimo. Sunt placute la atingere: moi si calde, dar un pic fragile. Asa ca trebuie avuta grija in joaca cu ele. Daca mi s-a desprins arcusul lui Vivaldi sau un fir de par a lui Chopin le-am lipit la loc cu lipici PIC. De atunci , A, care tine la ele ca la ochii din cap, le aliniaza pe toate, dupa ce se joaca, in cel mai sigur loc pentru ea: mica vitrina din sufragerie.
Sa revenim la carte. Este una din cele mai frumoase si reusite dupa opinia mea, moduri de a face cunoscut intre copii creatiile unui mare artist : Strauss, regele valsurilor. Ca de obicei cei doi copii, Thea si Sashi ne conduc spre casuta spiridusului, unde ii intampina animalul lui de companie (fiecare spiridus are unul): Paunul Grand Junior un binecunoscator al tuturor etichetelor si protocoalelor de la curtea nobililor. Casa in care sta Strauss il reprezinta, impunatoare, grandioasa  si incapatoare pentru a tine in ea baluri cu multi invitati.


Copii, imbracati de bal de acesta data, vor face cunostinta cu toate lucrurile preferate de Strauss, asa dupa cum sunt prezentate pentru fiecare spiridus (acesta fiind si un mod de a-i cunaoste mai bine si de a retine particularitatile lor).



Pentru noi, a fost un prilej sa facem cateva activitati, pentru a-l intelege mai bine pe Strauss;
1. Am admirat trandafirii in floare
2. Am vizitat doua alei pline de castani in floare (una dintre ele numindu-se chiar Aleea Castanilor)
3. Am degustat dulceata de trandafiri (furnizata de o foarte buna prietena, maestra in pregatirea diverselor astfel de bunatati. Monica, iti multumim si speram sa pasim in viitor in magazinul tau "Camara cu bunatati" la care visezi sa il poti face)
4. Vom face cateva bezele...asa cum le iubea Strauss

In carte, Strauss este organizatorul unui Mare Bal din Padurea Muzicala, in care sunt invitati toti spiridusii muzicali, mascati. Cartea de asemenea ne prezinta si un Ghid de Buna purtare la concert...foarte bun de citit pentru cei care vor merge prima data acolo. La capatul acestui ghid aflam ca: " Sonata este o piesa in care rolul principal il are un instrument, Concertul este o muzica interpretata de un grup de instrumente si Simfonia este o muzica pentru orchestra."
Traind intr-un orasel atat de mic, nu am avut ocazia sa o duc le A la ceva potrivit varstei ei cu exceptia operetei Hansel si Gretel pe care a vizionat-o cu foarte multa placere si atentie. A fost foarte impresioanta de muzica live a orchestrei si de vocile puternice ale artistilor.

Asadar la Marele Bal vin toti spiridusii, dintre care A i-a recunoscut imediat pe cei despre care am vorbit si a desenat chiar doi dintre ei cu animalutele lor : pe Vivaldi si Mozart.


Cartea continua cu o poveste frumoasa despre un print care isi cauta o printesa potrivita pentru a se casatorii cu ea. Aceasta poveste ne aminteste de Cenusareasa, nu-i asa? Ei, este vorba chiar despre nepotul ei, care va fi ajutat de spiridusul Strauss si Paunul lui sa isi gaseasca aleasa. Cum vor fi ei implicati in acesta selectie? Va las sa descoperiti singuri citind acesta deosebita poveste.


Carte, este completata in final  de o pagina cu activitati (ca si toate celelate volume), de cateva informatii pe scurt despre compozitorul Johann Strauss JR si cateva particularitati care te fac sa recunosti muzica lui (atat de inconfundabile, de altfel).



Cd-ul care insoteste cartea ne aduce cateva dintre cele mai frumoase pagini scrise vreodata:
Valsul imparatului, Polca Pizzicato, Marsul Radetzky, Dunarea albastra....Despre alti spiridusi muzicali puteti citii aici , aici  sau aici

Noi am mai vizioant si un filmultet. Puteti alege din foarte multe.



Am luncrat la craftul cu balerine, la care eu am decupat conturul si ele au lipit decorurile.Prima este creatia lui C, 3 ani si a doua a lui A, 6 ani.



Astept mesajele voastre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

Va doresc o zi cat mai muzicala  cu puiutii vostrii!

A, 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni.


vineri, 29 mai 2015

Visul licuriciului

Am descoperit cu totul intamplator, cand faceam o comanda de carti pe siteul www.libarie.net o carte foarte frumoasa atat prin continut cat si ca imagini pe care v-o recomand din toata inima. Cartea editata de Via Junior anul acesta se numeste Visul licuriciului si este scrisa de Laura Pamfiloiu. M-au atras cele cateva propozitii care ii descriau continutul: " Cum arata cel mai frumos vis? Luminos si stralucitor ca un felinar? Dulce si lipicios ca mierea? Jucaus si plin de gadilici? "




Poveste creata de autoare  si ilustrata minunat de Flavia Chiper ne poarta intr-o lume fantastica care este perfect pe placul copiilor. Va puteti imagina un timp indepartat in care visele ar fi impartite de licurici? Era in acele vremuri o familie de licurici in care tocmai se naste un nou membru. Citim cu emotie, noi parintii, primele randuri caci acestea ne poarta parca in momentul in care noi insine am primit in familie un nou membru.


" Pe vremea aceea, padurile erau pline de vise. Cresteau nestingherite la umbra ciupercilor; uneori le gaseai sub muschiul verde si moale de pe scoarta copacilor, iar in diminetile racoroase de vara stateau tolanite pe cate o frunza de nufar" 
 Puiul de licurici abia astepta sa ii creasca aripiorele si sa poata iesii la cules de vise intrucat toti din neam erau culegatori de vise. El avea o fereastra la camera lui, de unde descoperea incet lumea, asa cum se intampla cu orice copilas, care incepand din caruciorul in care il plimba parintii vede treptat atatea noutati... El privea de la fereastra lui pe fratii mai mari cum adunau vise pe care le puneau in felinare pentru ca apoi sa le imparta celorlate animale. Ce vise asteapta aricii? Care sunt visele preferate ale ursilor sau ale pasarelelor? 


Soseste in fine si ziua cea mare in care puiul de licurici iese pentru prima data la cules de vise.



 Ce va face el si care sunt primele lui impresii? Le va impartasii mamicii lui la intoarcere. A fost ziua asa cum a visat-o el? Mama il incurajeaza, ca orice parinte, pe puiul ei sa nu isi piarda curajul si sa indrazneasca sa incerce din nou. De cate ori, ca parinti nu facem acest lucru atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum viseaza copii nostrii sau cand esueaza intr-o incercare?


Apoi, multe nopti de atunci "felinarul micutului licurici a ramas stins:"Totusi, intr-o noapte "micul licurici si-a facut curaj si s-a aventurat in padure...de data asta nu l-au mai speriat nici mistretii care se pregateau de culcare si nici tipetele bufnitei care isi cauta puii" El va descoperii un vis perfect pentru cineva anume si a fost tare fericit. Restul povestii va las sa o descoperiti singuri. Va pot spune ca purtarea lui a adus multa bucurie parintilor lui.


La sfarsitul cartii este o lista de activitati dragute la care te invita puiul de licurici si cu care mai poti visa un pic. Ex. "Daca visul ar fi un fruct, cum ara arata el? De unde vin visele si cum ajung la noi? Reteta perfecta: scrie 6 ingrediente pentru un vis reusit." Fetitele mele au adorat acele activitati si mi-au cerut sa le facem si a doua zi dimineata inca o data (noi  citim in fiecare seara). 

Apoi ne-am apucat de treaba, ca de obicei dupa ce parcurgem fiecare carte.
Iata si creatiile noastre: O padure in care cresc visele realizata de C si O taraba de vise realizata de Ana.



Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

Spor la visat va dorim!
A, 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni





duminică, 24 mai 2015

Alexander si soricelul de jucarie

Scrisa de acelasi autor care a scris Frederick, Leo Lionni si editata in conditii grafice excelente de editura Humanitas cartea prezinta o poveste induiosatoare despre puterea prieteniei adevarate. Referintele cartii sunt foarte multe: Carte câştigătoare a prestigioasei Caldecott Honor ,In topul celor mai remarcabile cărţi pentru copii – American Library Association, „O poveste graţioasă, minunat ilustrată, despre magia prieteniei.“ (The New York Times), „Arta colajului la superlativ, cu ilustratii îndrăzneţe şi seducătoare. O operă de referinţă.“ (Booklist)  




"- Ajutor!Ajutor! Soarecele!
S-a auzit un strigat. Apoi o bufnitura. Cesti, farfurii si linguri zburau in toate partile.
   Alexander a alergat inspre gaura lui de soricel cat l-au putut purta labutele" 
"...nu-si dorea decat cateva farmituri" 



Oamenii cand il vedeu aveau mereu acelasi comportament....Intr-o zi el descopera un soricel de jucarie in camera copilului si afla plin de mirare ca tratamentul de care se bucura acesta din partea oamenilor era complet diferit.


Intre cei doi soricei se naste o prietenie frumoasa ei intalnindu-se adesea cand oamenii nu mai erau prin preajma si povestindu-si intamplarile vietii.In inima lui, Alexander incepu sa-si doreasca tot mai mult sa devina si el un soricel de jucarie.


Intr-o zi, Willy.soricelul de jucarie ii spuse ca in gradina exista o soparla care poate schimba un animal in alt animal. Alexander se duse imediat ca sa o intalneasca si acesta ii ceru in schimbul vrajii o pietricica purpurie....pe care soricelul nu o putea gasi.


Dupa ce fu obosit de cautari se intoarse acasa unde il intampina o surpriza nu tocmai placuta. Willy, era pus intr-o cutie alaturi de alte jucarii care urmau sa fie aruncate.


Intamplarea a facut ca langa acea ladita Alexander sa zareasca tocmai o pietricica purpurie. Degraba a alergat la soparla ca sa i-o dea. Ce vraja a facut soprla si de ce Alexander alerga spre casa  "cat de  repede l-au tinut labutele" va las sa decoperiti lecturand acesta carte interesanta atat ca si continut cat si ca imagini (toate realizate din colaje)


Noi ne-am jucat apoi cu cartonul si am facut doi soricei prieteni.


Am folosit carton de 135gr gri mai inchis pentru corp si gri deschis pentru urechiuse. Am pliat in doua hartia, am trasat un contur aproape oval dar usor mai alungit carte bot si am taiat conturul rotund. In locul pentru urechi am taiat usor obilc foaia indoita si dupa ce am decupat si urechile le-am infipt in taietura. Inainte am desenat boticul, mustatile, am lipit ochii si un pic de fir de lana gri ca si codita (prins cu scotch pe dinauntrul indoiturii.


Optional se poate face si o bucata de cascaval din carton galben indoit si gaurit cu perforatorul de birou.Nu-i asa ca sunt draguti? C, m-a tot intrebat (si eu nu intelegeam ce vrea) :" Mami, unde e cheita la soricelul meu?" Am ras. Cand veti citii cartea va veti da seama ce explicatie i-am dat.

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

O zi cat mai frumoasa va doresc!
A, 6 ani si 4 luni si C 3 ani si 5 luni