joi, 12 mai 2016

Bunici, batranate, boli si moarte

Suna putin cam trist acest titlu insa am decis sa va impartasesc cateva carti care m-a ajuta pe mine sa imi pregatesc copiii  sa inteleaga ciclul vietii pe pamant,  comportamentul fata de o persoana invarsta sau/si bolnava precum si nu in ultimul rand acceptarea pierderii unei persoane dragi. Sunt subiecte dureroase si poate la fel de greu de abordat ca si tema nasterii ( a aparitiei unei fiinte vii) sau cea legata de sex. Ne este greu sa vorbim despre lucruri pe care noi insine nu le intelegem,  le acceptam greu sau de care ne e frica.
Nu vreu sa generez polemici, fiind un subiect a carui explicatii este abordat diferit din punct de vedere spiritual. Eu le-am explicat in primul rand fetitelor mele punctul de vedere crestin ortodox, din a carui randuri facem parte, bineinteles la nivelul lor de intelegere, fara a dezvalui aspecte extereme care le pot pot crea teama. Asadar le-am spus ca sufletul nu moare, ci doar trupul este cel care se face tarana :"Pamant este si in pamant te vei intoarce unde toti pamantenii merg" si ca el este nemuritor si se intoarce la Dumnezeu Creatorul tuturoar fiintelor vii, daca a fost bun, drept si l-a iubit pe El in viata. Altfel, sufletul merge intr-un loc intunecat unde are timp sa mediteze la raul facut si la neascultare. Sufletul pierdut in negura mai poate fi salvat de rugaciunile celor vii (am invatat rostul pomenilor) si Biserica in fata carora Dumnezeu ii mai iarta pe cei care au gresit. In linii mari, acestea au fost explicatiile care le-am dat. Bineinteles ca au urmat multe intrebari, asadar cartile de mai jos le-au adus linistea in intelegerea acestui delicat subiect.
Prima carte cititta a fost cea de la Editura Gama :Bunicii mei sunt speciali.  Cartea este scrisa ca si cum ar fi povestita de un baietel. Acesta povesteste cate lucruri minunate face impreuna cu bunicii lui. Imaginile sunt foarte frumoase si arata momentele speciale care le petrece cu buncii sai si in care multi copii se pot regasii, gen de lucruri care raman in amintire pentru totdeauna.




 El povesteste de asemenea despre stra-bunica sa, care fiind foarte batrana are dureri mari la picioare, nu se mai poate deplasa si ca nu mai poate sa faca lucrurile care le facea odinioara cu toate ca se straduieste foarte mult. Copilul remarca despre bunicii sai ca nu sunt tocmai batrani si ca mai pot face multe lucruri impreuna, dar stie ca va venii si vremea in care ei vor fi la fel ca si strabunica lui si "Cand se va intampla asta voi fi foarte trist. O sa-mi fie dor de tot ce facem acum impreuna, de intrecerea cu biciclete si de jucatul lepsei" si in final " Bunicii mei sunt speciali pentru mine. O sa ne bucuram intodeauna de timpul petrecut impreuna si vom fi prieteni. Si chiar daca se vor schimba si vor arata diferit, la fel cum s-a intamplat cu strabunica, pentru mine ei raman aceeasi si asta nu se va schimba niciodata. Toti suntem norocosi ca avem bunici. Poate unii dintre noi au un singur bunic sau poate unii bunici locuiesc prea departe. Unii sunt tineri, altii mai batrani, dar asta nu conteaza, pentru ca toti bunicii sunt speciali"

In cartea Povestile domnisoarei Firicel  exista o poveste care atinge acelasi subiect al bunicilor si al momentelor speciale care le petrec nepoteii cu ei precum si pregatirea intr-un fel pentru despartirea la un moment dat de persoana lor.

Intr-o O poveste cu ingeri  autoarea Andreea Demirgian atinge intr-o maniera sensibila si fina subiectul frumusetii momentelor petrecute cu bunicii si al inevitabilei lor plecari, la un moment dat. Redau un scurt fragment: "Si cand bebelusul tau (al fetitei numita Firicel cu care mama ei vorbeste) va fi copil mare si eu imi voi fi terminat treburile pe aici, am sa ma duc sa ma odihnesc pe un norisor.Si daca am fost destul de cuminte si mi-am facut bine treaba pe Pamant, am sa devin un inger cu aripi albe.Iar tu n-ai sa plangi, pentru ca ai stii ca de acolo, de sus, eu te privesc si te ocrotesc asa cum pe buni o ocroteste acum mama ei si cum ea ne va ocroti pe noi, cand va veni vremea ca si ea sa se odihneasca pe un nor." Nu stiu daca acesta carte o mai gasiti ca sa o achizitionati dar merita citita fiind ideala pentru varsta de peste 3 ani.



Cartea Bunicul Leu aparuta la editura Panda este o poveste foarte induiosatoare despre cum este afectata relatia dintre un copil si un bunic de o boala grava (dementa senila, in acest caz) si cum iubirea poate trece si de acesta bariera. Aceasta suferinta care apare la varsta mai mult sau mai putin inaintata si care seamana cu boala Alzheimer este perceputa diferit in ochii unui copil spre deosebire de un adult. Intamplarile  si schimbarile in comportamnetul bunicului Leu, izvorate din cauza bolii marcheaza intr-un fel copilaria micutului nepotel punctand o treapta in maturizarea sa.





 Lenny, micutul leu va fi impresionat de schimbarile si lucrurile ciudate pe care le face bunicul sau si va incerca sa opreasca pierderea memoriei acestuia organizandu-i diverse vizite si stand in apropierea lui.


 Oricum amintirea bunicului sau este pastrata pana la maturitate cand:" Deseori le spune animalelor tinere din regat sa nu uite sa se poarte frumos cu bunicii lor si sa-i ajute sa-si aminteasca diverse lucruri"


Am lasat mai la final, cartile in care se vorbeste efectiv despre moarte. Bunicule, ce se intampla cand murim? este o aparitie relativ noua pe rafturile romanesti.


In poveste, micuta Harriet si bunicul ei, petrec o dupa-amiaza impreuna. Este ziua bunicului si un moment frumos se petrece intre varstnic si nepotica. Ei se plimba prin gradina prilej pentru micuta sa isi clarifice mai multe intrebari. Totul porneste atunci cand in timpul plimbarii, micuta Harriet remarca disparitia unui cires batran cu care era obisnuita, din gradina bunicului.



 Explicatiile date de bunic sunt pe de-o parte triste dar pe de alta parte aduc si multa speranta. El explica simplu ciclul vietii si al mortii: "Tot ce se naste trebuie sa si moara, cand vine vremea..Asta ne intristeaza, dar moartea e un nou inceput. E ca si cum te-ai trezi dupa un somn lung. Dumnezeu ne iubeste mult si doreste sa fim cu El pentru totdeauna, chiar si dupa ce trupurile noastre trec."


Fetitei ii vine greu sa creada ca absolut totul se supune acestei legi, inclusiv viermii sau insectele... Fetita care la inceput era speriata si neresemnata de gandul care o facu si sa exclame"Bunicule, sa nu mori!" se linisteste treptat dupa ce explicatiile bunicului continua.


Viziunea pe care o transmite bunicul nepoatei sale este un punct de vedere crestin asupra mortii, poate cel mai comun utilizat in explicatiile care le pot da cei cu credinta in Dumnezeu despre trecerea in nefiinta, celor mici."In cer si noi vom arata altfel, spuse bunicul. Totusi tu ma vei recunoaste pe mine si eu pe tine. Atunci vom avea trupuri noi care nu vor tremura, nu vor slabi si nu vom mai simti durere..." "Harriet se bucura de puterea lui Dumnezeu de a readuce totul la viata. El facea ca puisorii sa iasa din ou si transforma omizile in fluturi. Dumnezeu facea florile rosii de mac din niste seminte cenusii si facea sa creasca pomi de ciresi din niste bieti samburi maronii". Dupa ce planteaza un nou cires in locul celui disparut, fetita imreuna cu bunicul intorsi acasa isi zambesc cu subinteles gandindu-se la noile inceputuri pe care le da Dumnezeu.


O carte care ajuta la acceptarea pierderii cuiva drag si gaseste caile de resemnare in urma unui asemenea eveniment este Adio, Bursuc! care dupa cum o spune si titlul arata in ce mod poti sa-ti iei revedere pentru totdeauna de la cineva care trece dincolo de viata.




 Povestea incepe cand personajul care urmeaza sa treaca in nefiinta, Bursucul este foarte batran si neputiicios asa incat orice mica actiune i se pare greu de urmat si isi asteapta constient sfarsitul , adica calatoria prin Marele Tunel" sperand ca prietenii lui sa nu fie prea tristi cand se va intampla acest lucru".


Cand a doua zi dupa plecarea lui Bursuc in calatoria fara intoarcere, prietenii descopera disparitia lui sunt foarte tristi in special "Cartita. El se simtea parasit, singur si ingroitor de nefericit. In pat in noaptea aceea, Cartita nu-si putea lua gandul de la Bursuc. Lacrimile i se rostogoleau pe nasul catifelat, udand patura pe care o strangea neconsolat in maini"


Intamplarea a facut ca imediat dupa nefericitul eveniment sa vina iarna si animalele cand  animalele sa retrageau in culcusuri si " Zapada a acoperit padurile si campiile dar n-a reusit sa ascunda tristetea pe care o resimteau prietenii lui Bursuc" Apoi odata cu incalzirea timpului  puteau sa se viziteze mai des si au inceput sa vorbeasca despre zilele petrecute cu Bursuc.


El era mereu prezent in trecut cand cineva avea nevoie de el asa ca fiecare isi amintea ceva placut legat de ajutorul dat de Bursuc lor si astfel "Zapada s-a topit si odata cu ea tristetea animalelor.... isi aducea aminte de o intamplare care le aducea zambetul pe buze" Amintirile frumoase pastrate despre cel care paraseste lumea vie pot fi un mod de a te impaca cu pierderea sa.




Am lasat la final, una din cartile care te rascolesc cel mai tare fiindca e vorba despre depasitrea momentului despartirii dintre fiica-mama. Ce poate fi mai greu? Cartea Pretutindeni, peste tot in jur este povestea emotionanta unei fiice a carei mama se stinge din viata si care este determinata sa o regaseasca cumva, neresemnadu-se pierderii ei.



Imaginile sunt absolut fabuloase asa dupa cum puteti vedea in cele cateva  pagini postate de mine. 
Asadar, fetita care o cauta pe mama ei o va regasii in lucruri, povesti, poze, in natura, in trandafiri, in stele, in amintiri sau ea insasi...toate aceste i le dezvaluie cei apropiati :fratiorul ei, care vorbeste cu un iepuras de jucarie ca si cum ar fi mamica lui, tata, sora mamei, bunicii si chiar invatatoarea.





Asa, incet fetita isi da seama ca mama ei nu a murit din moment ce toate lucrurile si oamenii care o inconjoara ii evoca amintirea. 


Este o carte care face sa lacrimezi chiar si daca (inca) nu ai pierdut pe cea care te-a leganat in bratele ei si te-a ocrotit pana cand a putut ea cu toata dragostea ei unica, cea de mama.

Sper ca aceste carti sa va ajute in depasirea unui moment greu sau in a pregatii micutii sa inteleaga si sa accepte o realitate care mai devreme sau mai tarziu o vor cunoaste.

Zile frumoase, fara nori in care sa nu uitati sa va bucurati de buncii pe care ii mai aveti in preajma!
A, 7 ani si 3 luni si C, 4 ani si 6 luni