Ce fac daca ma pierd si alte carti din aceeasi colectie

 Tot in aceasta vara am citit o carte ce mi-ar fi placut sa o am cu cativa ai in urma, dar din pacate ea a fost tradusa mult mai tarziu. Cartea face parte din colectia de carti de dezvoltare emotionala pentru copii peste 3 ani scrise de Dagmar Geisler. Cartile evoca situatii reale si solutii ideale pe care copilul ar fi bine sa le stie si sa le aplice in cazuri concrete. In continuare voi face o mica prezentare nu numai a cartii care are titlul sugestiv Ce fac daca ma pierd? dar si altor doua carti aparute de cativa ani si care le avem.in biblioteca, gasind acum un prilej minunat de a vi le supune atentiei, asta dac nu cumva deja ati fost captivati de continutul lor folositor.
Consider eu ca de multe ori, un copil este mai impresionat de o carte, de povestea, imaginile si mesajul ei decat numai de o simpla conversatie cu parintele care incearca sa il invete despre o anumita situatie posibila. Bineinteles ca decat nimic este bine si un dialog, insa o carte pe aceeasi tema are un alt impact.

 Asadar in acesta carte, autorul ne va supune atentiei o situatie frecvent intalnita  dar si foarte controversata( multi parinti nu concep initial ca asa ceva s-ar putea intampla lor si copiilor lor) : cea a pierderii copilului intr-o zona aglomerata. In carte, Lili este o fetita care merge printr-o hala a unei piete, cu mama ei. Zona aglomerata din carte este piata insa acest cadru poate fi la fel de bine: un targ, o gara, un magazin, un concert in aer liber s.a.m.d.. Copila este foarte atenta, initial la haina rosie a mamei ei pe care o urmare constant in multimea de oameni in care intarsera. Atentia ei la un moment dat este abatuta de un caine aparent separat de stapan si pe care vrea sa il ajute dar si de un baietel ce parea singur si abatut. Concentarea ei dispare pret de cateva secnde si reluandu-si urmarirea gecei rosii ca reper constata ca acesta nu aprtinea mamei ei, ci unei alte doamne.
Fetita nu isi pierde insa cumpatul intrucat ea a fost foarte bine educta de mama ei inainte, cu privire la cea ce trebuie sa faca in situatia in care s-ar pierde.

 Ea il va invata pe baiatul pierdut intalnit ce sa faca, pas cu pas, ca sa fie gasiti. Baiatul, spre deosebire de ea, nu a avut parte de o instructie in acest sens si cu acesta ocazie va invata ce trebuie facut. Fata ii explica pas cu pas, regulile invatate de mama, ordinea lor dar si lucrurile (ne)permise in fiecare etapa. Cu multa stapanire de sine si siguranta care ti-o da o lectie bine invatata, Lili reuseste sa faca povestea sa aiba un final fericit. Copiii dar si cainele vor fi gasiti de persoanele responsabile care ii aveau in grija.Cartea se incheie cu o serie de recomandari foarte importante de retinut.atat pentru copii cat si pentru parinti.

           

Consider acesta carte demna de  fi luata in seama in educatia copiilor asa dupa cum am gasit foarte interesante si fundamentale intr-o educatie sanatoasa a copilului si celelalte carti scrise de acelasi autor.

 O  

Gata, acum am destul! este o carte foarte haioasa, caci doar in acest mod le poti capta interesul si atentia copiilor pentru a le atrage atentia asupra moderatiei, ca alegere inteleapta in mai multe situatii. De cate ori nu se intampla ca, copiii nostri sa nu stie sa se opreasca? Fie ca e vorba de colectionat figurine, abtibilturi, jucarii sau ca pierd sirul orelor petreute in fata televizorului, telefonului ori chiar cand manaca prea mule prajituri, inghetata sau ciocolata copiii trebuie sa fie ajutati sa isi pastreze anumite limite in toate .De ce? Ca sa afle ca isi pun in pericol sanatatea , ca isi pierd timpul sau  ca genereaza ale probleme care le complica viata.
Ei vor putea sa vada in cartea lor explict  cat de neinspirat este sa-ti pierzi masura .Se vor amuza un pic sau se vor intrista gandindu-se ca oareum personajul ii oglindeste pe ei insasi, dar in final vor avea parte de o lectie care nu o vor uita asa de usor. Iata ce se poate intampla daca colectionatul jucariilor se transforma in hobby:



La fel de neinspirata  este si alegerea de a urmarii desene animate la televizor refuzad orice alte activitati:

     

Ce sa va mai spunem decat ca ar fii bine sa luati aminte la alegerile care le faceti si sa tineti cont si de desenul de mai jos, care se afla in finalul cartii si care este un fel de joc de ghicit si de gasit variantele corecte de corelare a unor afirmatii cu desenele gen Emoji.



Cateva cuvinte se cuvine a scrie si despre cartea : Sunt furios, ce sa fac? scrisa de acelasi autor si pusa la dispozitie de aceeasi editura: Univers Enciclopedic Junior. De cate ori nu se intampla ca copiii  sa traverseze episoade de furie, aparent fara motiv pe care noi, adultii nu stim cum sa le gestionam? Mai important este ca si copilul sa inteleaga cateva aspecte legate de accesele de furie si cum sa procedeze cand si dupa ce isi pierde cumpatul.

    

Daca recunoasteti macar partial o parte din episoadele care apar si la copiii dumneavoastra atunci sa stiti ca aceasta carte ofera solutii simple, la indemana si usoare de rezolvare a conflictelor. Aceste solutii fac parte din bunele maniere ce sunt atat de necesare formarii armonioase a unui copil bine educat. Redau mai jos doar doua astfel de solutii propuse cu mentiune ca veti gasii in carte mult mai multe situatii si rezolvari inspirate.

  


Pentru a vedea in amanunt situatiile car au generat aceste rezolvari va invitam sa cititi impreuna cu copilasul dvs. aceste carti foarte educative, vesele si atat de apropiate de realitate cotidiana.

Noi va dorim lectura placuta in dorinta de a dobandii un comportament civilizat si responsabil.
Urmariti-ne si pagina de facebook unde veti gasi mute alte articole interesante . Ne gasiti  la urmatoarea adresa: www.facebook.com/vremeacopilariei

Pe curand. A 10 si C7

Sora cea mica si Cartea fara poveste

Continuam prezentarea cartilor noi, descoperite in aceasta vara, care ne-au placut foarte mult si care le consideram valoroase pentru toti copiii. Nu mi-e usor sa aleg dintre cartile ce le-am citit care este urmatoarea careia sa ii dedic cateva cuvinte din putinul meu timp care il am la dispozitie. Pot sa va spun ca fiecare are ceva special, ceva de transmis copiilor nostrii. Fiecare carte are valoare ei si cu greu poti sa decizi care e mai buna sau care este mai importanta. Astazi voi incerca sa scriu cateva cuvinte despre doua carti destinate in esenta celor mai mici, acesta insemnand, dupa parerea mea: 4-8 ani. Oricum, intervalul recomandat de varsta nu poate fii  niciodata pe deplin stabilit pentru ca copiii sunt diferiti si fiecare percepe la varste diferite placerea lecturii cu o anumita tematica sau de un anumit nivel.

Astazi ma voi adresa cu precadere, acelor fetite care sunt surioare mai mici, care se afla de multe ori in competitie cu sora mai mare nefiind sigure de valoarea lor in ochii parintilor sau neavand incredere in ele insele. As fi vrut ca acesta carte sa o am inca de cand fiica mea cea mica avea 3 ani, insa stocul primei editii a acestei carti se epuizase si nu am reusit sa o procur...decat acum. Ar fii fost foarte folositoare atunci cand ea crestea si o vedea pe sora ei mai mare ca un model perfect la care ea tindea din rasputeri sa ajunga si adesea nu simtea ca se ridica la valoarea ei. Atunci aparea fenomenul de frustrare, nefericire si implicit de asocierea esecurilor cu nivelul afectivitatii parintesti. Cred ca toti copiii mici simt acelasi lucru indiferent daca sunt fetite au baieti. Ei tind sa ii aiba ca modele de urmat pe fratii mai mari. De fapt chiar si pedagogia moderna se bazeaza pe acest instinct al copiilor mici de a-i urma pe cei mari. In sistemul de invatam numit  flexibil, unde invata acum  fetita mea mai mica, copiii di clasa 1 ai a 2-a sunt impreuna tocmai datorita acestui principiu.Pot spune ca este nemaipomenit de bine asa.

Revenind la cartea Sora cea mica trebuie spus ca textul ei este foarte succint dar povestea abunda in imagini luminoase, superbe si explicite venind in sustinerea exacta a afirmatiilor si dialogulilor. Am spu ca de multe ori imaginile, intr-o carte pentru copii fac poate mai mult decat povestea insasi pentru ca copiii percep naratiunea foarte mult si cu ajutorul imaginilor. Lor le plac imaginile care vorbesc, colorate si care bineinteles transmit si emotii. Cartea cuprinde povestea clasica a concurentei dintre doua surori creata in mod artificial, bineinteles de cea mica, macinata de gandul non-valorii ei in comparatie cu cea mai mare. Cand gelozia atinge cote alarmante, ea face un gest gresit mahnind-o pe sora ei cea mare, dar va gasii priceperea sa o rezolve si odata cu acest pas isi va gasii si raspunsul si linistea cu privire la calitatile care le are.
In acesta carte isi vor gasi raspuns multe surioare sau frati mai mici carora parinti doresc sa le arate ca fiecare dintre ei au propriile trasaturi care le dau valoare, care ii dferentiaza de ceilalti si pentru care sunt apreciati.

A doua carte, destinata copiilor de 4-7 ani este un indemn clar la lectura si la vizitarea bibliotecilor. Cartea fara poveste indeamna copiii sa deschida copertile cartilor, sa le descopere si sa le citeasca si sa se lase fascinati de ele. Pentru ce este creata de fapt o carte? Sa stea lipita de un raft si sa sustina celelalte carti sa nu cada? Nu! Ea prinde viata, traieste si ..se bucura numai atunci cand este citita si continutul ei ste impartasit. In carte, copiii vad cum cartile prind viata dupa ce pleaca oamenii, ca si jucariile in noaptea de Ajun si ele vorbesc intre ele impartasindu-si din experientale lor. Cartile de fata, se afla toate intr-o biblioteca si astepta cuminti in fiecare zi sa fie descoperite de copii. Doar o singura  carte este foarte nefericita pentru ca cineva o plasase pe un raft foarte inalt si nici un copil nu o vazuse pana atunci ...asa ca nu stia ce contine. Celelalte carti, mahnite de nefericirea sa isi unesc fortele sa o ajute. Cum? Coborand-o de pe raftul ei si punand-o intr-un loc accesibil si unde cel mai adesea venea o fetita care iubea cartile. Se gandeau ca poate acesta o va citii si ii va descoperi continutul. Intamplarea face ca exact cand fetita o descopera sa fie nevoita sa o lase si carte sa ramana in compania fratelui fetitei, cel care intodeauna prefera sa se joace si care nu citea deloc.Cum se intampla ca micutul sa ajunga sa o descopere, sa fie fascinat de ea si apoi foarte multi copii sa o doreasca? Va las sa descoperiti singuri parcurgand cartea si bucurandu-va de imaginile reusite care o insotesc. Dupa acesta carte in mod sigur copiii vor vrea sa dea si ei viata unor carti, pe care ei sa le deschida ei insasi pentru prima oara.

 

Activitati sugerate pentru copii:

1. Duceti copiii la o librarie si lasati-i sa rasfoiasca in voie cartile.Eu le-am lasat o ora si apoi am mers sa le iau de acolo.
2. Inscrieti copiii la biblioteci. Lasati-i sa exploreze  universul cartilor de acolo, impreuna cu alti copii.
3. Nu ocoliti Targurile de carte. Acolo copiii pot vedea si atinge atatea carti frumoase! Cateodata se fac si intalniri cu autorii, ateliere de povesti si de crafturi.

Si asa se naste dragostea pentru carti, lectura, educatia si ...independenta in gandire a viitorului adult.

Speram ca -am insirat in alegerea unor carti folositoare va invitam sa ne vizitati si in pagina de Facebook unde veti gasi o colectie e articole interesante pentru copiii adunate din mai multe surse.Va asteptam cu drag in casuta noastra din Vremea copilariei
A10 si C7

In cautarea inspiratiei - Cartile verii 2019

Dintre cartile citite de noi in luna august am ales sa vorbim despre o alta carte ce ne-a starnit mult interesul . Acesta a fost povestea In cautarea inspiratiei si ne-a incitat curiozitatea datorita faptului ca ea a fost conceputa si scrisa de o fata de 12 ani. Cum fiica mea se joaca de-a povestile de cativa ani si chiar a inceput sa le publice pe modestul ei site: de pe platforma Wordpress  ne-am gandit ca pasul urmator ar fi si pentru ea tot o carticica de povesti dedicata copiilor pana la 8 ani. In acest scop a fost foarte motivant sa vedem ca exista copii talentati a caror vise sunt sustinute de parinti. Daca acesti copii se joaca doar de-a scrisul sau chiar vor deveni candva oameni de literatura nu stim...insa povestile grozave iesite din mintile lor pline de imaginatie ar trebui publicate in mai multe locuri. Singurul proiect de care stiu eu, in acest sens este revista Ordinul povestitorilor, sustinuta de editura Arthur. Din pacate se publica doar povestile cu o topica impusa si nu exista un loc, afara de site-ul cunoscutului scriitor pentru copii Petre Craciun  literaturacopii, unde toti copiii talentati la scris sa isi cladeasca o comunitate si sa isi poata expuna lucrarile. De aceea noi invitam pe toti cei care vor sa isi publice povestile sa o faca pe siteul nostru unde avem o rubrica special conceputa pentru contributori. Suntem la inceput de drum cu acest site dar in timp il vom imbunatati si il vom promova. De asemena este bine de stiut ca avem si o pagina de Facebook numita: Micii povestitori unde sunt invitati sa participe toti copiii talentati la scris sau care iubesc povestile.

Revenind la cartea Anei Dragomir as vrea in primul rand sa o felicit pe micuta scriitoare pentru frumoasa poveste care ne-a daruit-o tuturor. Intamplarea imaginata de ea este completata superb de desenele unui adevarat artist al penelului, care da viata si insufleteste scenariul imaginat de Ana in asa fel incat sa rezulte o carte frumoasa pentru copiii pana al 10 ani. .

     

In ea este vorba despre o fetita careia ii placea sa scrie povesti ( poate se refera tocmai la ea) si se intampla ca intr-o buna zi sa isi piarda puterea de a crea si de a-si imagina lucruri despre care sa povesteasca. Alaturi mereu de ea este catelusul ei, care ii tine mreu companie si care devine foarte trist cand isi vede stapana atat de disperata pentru ca nu mai poate scrie povesti.

 
Oare ce s-a intaplat cu ea? Oare ce se intampla cand esti trist si nu stii cum sa rezolvi o problema? Cine te poat ajuta daca nu prieteni de langa tine? Asadar, cainele ei porneste la drum, ferm hotarat sa recupereze inspiratia pierduta sau furata de cineva de la stapana lui. Daca veti fii alaturi de el si veti vedea ce inseamna prietenia caci el va intalni pe drum si alte vietuitoare carora li se furasera cate ceva. Vor avea aventuri de trecut pana sa ajunga la singurul vrajitor capabil sa ii ajute pe toti, dar toate piedicile vor fii trecute mai usor in echipa caci fiecare va contribui cu cate ceva ce ceilalti nu au reusind astfel sa se completeze reciproc.

Bineinteles ca povestea se termina cu happy end insa morala ei nu ramane neobservata de copiii. Acestia vor invata despre prietenie, curaj, despre invingerea raului daca se insita pe forta binelui si mai ales despre colaborare si intrajutorare.



Noua ne plac mult astfel de povesti care reusesc sa lase un ecou in memoria noastra mai ales cand au asa o morala importanta si indeosebi de mult cand sunt insotite de asemenea imagini de neuitat Nu poti sa le ignori.

Noi va recomandam sa o cititi copiilor si chiar sa le starniti si lor imaginatia punandu-le cateva intrebari:
- Tu ce ai face daca deodata nu ai mai putea desena/scrie/citii/ socoti?
- Cum ti-ai imagina tu sa rezolvi o problema, a unui prieten poate uitand de realitatea (si implicit de legile ei)in care traiesti?
- Daca , deodata te-ai transpune intr-o poveste imaginata de tine, pe un alt taram si realitatea in care traiesti ar devenii o poveste, cum ar fi si ce ai alege?
Ar fi interesant sa facei cu copiii un joc de imaginatie chiar in timpul lecturii unei povesti si sa ii provocati sa compuna ei continuarea povestii.

Noi va dorim seri de tomana cu  cat mai multe carti frumoase de citit. Nu uitati sa ne scrieti sau sa va abonati la canalul nostru de Facebook pentru multe alte articole interesante pentru copii si noutati. Ne gasiti chiar  aici

A,10 ani si C 7 ani

Gradina magica - taramul iubirii

Gradina magica a mamei

Familia Zarei locuia intr-o ferma micuta si ingrijita, intre niste dealuri domoale. Le placea linistea de care erau inconjurati simtindu-se multumiti sa stea acolo. Acasa,  Zara era cea mai tanara din familia ei. Cu ei locuiau si parintii mamei pentru ca ceilalti bunici erau mult mai departe la o distanta prea mare ca sa ajunga la ei, cand ea abia invatase sa galopeze un pic. Cum adica sa galopeze? Ah, bine, am uitat sa va spun ca Zara este cea mai mica manza de la Ferma Perelor Aurii.

In timp ce mama ei statea mereu cu ea avand grija sa o invete lucruri minunate despre viata si sa ii daruiasca multa, multa iubire, tatal isi petrecea cea mai mare parte a timpului ajutandu-si stapanul la muncile de la ferma.

Zara o caluta vesela, jucausa si cateodata cam nerabdatoare. Daca facea vreo boacana si era mustrata atunci se simtea foarte trista. Apoi, dupa ce isi cerea iertare, astepta sa fie imbratisata. Asa intelgea ea, ca nu a pierdut iubirea celor din jur. Adora se petreaca timpul cu mama si nu ar fi dat nimic in schimbul lui.




 In ultimul timp, stapanii fermei incepura sa o ia pe mama ei sa plimbe copiii ce veneau la ore de calarie, astfel ca Zara ramenea de multe ori in grija bunicilor ei. Isi astepta cuminte parintii. 

Cand se inapoiau acasa ii ruga sa se joace cu ea. Acestia isi adunau uneori ultimele forte nerefuzand vreun joc inventat de ea, pana ce intr-o zi ei se gandira la ceva…

Intr-o dimineata devreme de primvara, Zara cauta cu privirea inspre locul mamei ei vrand sa mearga la ea. Vazu cu uimire lume in partea in care trebuia sa fie mama ei asa ca merse curioasa intr-acolo sa vada ce se intampla.

Langa coapsa mamei ei se odihnea o micuta si firava manza. 

-        - Zara, ea e Roua, surioara ta, ii spuse tatal cu bucurie in glas. A venit pe lume azi noapte. Ce parere ai?

-         Eu, nu stiu…cred ca e draguta. Dar, de ce e asa de mica?

-     Asa ai fost si tu cand te-ai nascut. Curand o sa creasca putin si o sa puteti zburda impreuna pe pajiste. Nu-i asa ca e minunat?

Zara isi apropie timid capul de surioara ei. Mirosea a fan, lapte si…mama.  In sine ei era uimita cum o micuta faptura va creste asa cum era ea. O neliniste ciudata incepuse sa o cuprinda gandindu-se ca va trebui sa o imparta pe mama, cu ea. Aparura multe intrebari cand vazu ca toti o priveau cu dragoste pe micuta sora spunandu-i ei:

-         Acum esti sora mai mare. Trebuie sa ai grija de surioara ta.

-         Iti place de Roua? Ce draguta e!

-         Cred ca esti mandra de sora ta….

Nimeni nu o intreba ce mai face sau nu isi mai facea timp sa se joace cu ea, asa cum faceau alte dati.

Urmatoarele zile, Zara plictisita si suparata de lipsa de atentie iesea sa se plimbe afara, pe pajiste, insotita  cand de bunicii ei, cand de cainele stapanilor.

Cateodata Voicut, cainele se juca cu ea de-a v-ati ascunselea cu ea. Timpul atunci trecea mai repede. Ii lipseau plimbarile care le facea cu mama ei si povestile ei frumoase despre cai inaripati,unicorni, despre animale, plante, flori si chiar despre stele si luna. Oare o sa o mai vina acele timpuri inapoi ?

Intr-o  astfel de zi privind in departare i se paru ca vede o stralucire ciudata dinspre livada de peri. Cu cat se apropia de ea, lumina parea mai mare si mai stralucitoare. Mergand fu uimita sa vada ca in mijlocul luminii si al livezii stapanilor mai multi…unicorni.

O faptura roz ce plutea mai mult decat mergea ii vorbi:

- Buna copilo, te asteptam….

- Pe mine? bangui sfioasa Zara marindu-si ochii de uimire.

- Da.Trebuie sa vezi ceva. O duse catre o gradina minunata plina de flori nemaivazute. Jumatate erau mai mari si jumatate erau abia imbobocite.

- Vezi, acesta este gradina mamei tale.

- Cuummm?? Mama are o gradina? Nu stiam…

- Da, uite: pe jumatatea inflorita, cand te-ai nascut tu

au aparut primele flori odata cu iubirea mamei pentru tine. Cu cat crestea dragostea ei, cu atat cresteau florile aici…

- Nu inteleg…

- Acum, gradina a crescut inca pe atat dupa ce a aparut sora ta .Florile crescute sunt ale tale, cele abia imbobocite sunt ale sorei tale.

- Mama a plantat aceste flori?

- Intr-un anumit fel, da. In regatul nostru magic asta se intampla cand se naste un nou calut. Dragostea mamei face sa apara o gradina. Apoi, daca mai apare inca un frate sau o sora gradina creste si iar creste. Intelegi? 

Intre timp, ceilalti inorogi incepura sa se pregateasca de plecare chemand-o pe surata ce vorbea cu Zara.

Fiindca Zara privea inca nedumerita, fiinta de vis continua fornaind usor si miscandu-si aripile a zbor:

-         Asta inseamna ca inima mamei tale a crescut inca o data pe cat era inainte de venirea pe lume sorei tale, asa ca partea ta inima adica de gradina de flori a ramas neatinsa. Asa cum gradina a crescut, asa si inima ei a crescut si aveti loc acum amandoua. Sora ta nu ti-a luat locul din inima ei. Ea te iubeste la fel. Acum trebuie sa plec, nu uita sa uzi florile tale! Mama ta are nevoie de ajutorul tau.

-         Cum? Sa vin aici cu apa? spuse Zara gandindu-se daca va mai gasi acea parte de gradina ce nu o vazuse pana atunci

-         Nu! Iubirea este apa pe taramul nostru magic. Tu doar trebuie sa daruiesti mereu iubire mamei, tatalui, sorei si tuturor din jur, se auzi glasul tot mai indepartat.

Zara privea spre locul unde disparusera unicornii  si gradina magica, in locul ei ramanad doar vechea livada, cand aparu Voicut. Cainele ii spuse cu repros:

- Bine ca te-am gasit. Mama ta te cauta..

“O, mama mea draga si buna…” isi spuse Zara si galopa iute.

O zarii de departe. Mama se aporope bland de fata ei, mangaindu-i coama. 

-         Imi pare rau ca nu te-am putut insoti in plimbarile tale in ultimul timp. Sora ta era prea mica, dar acum va putea sa vina sa stea afara cu noi pe pajiste.

Zara se bucura mult. Era fericita. Azi intelesese atat de multe:

-         O mami, te iubesc atat de mult!

-         Si eu chiar si mai mult. Iubirea unei mame nu se sfarseste niciodata.

-         O, mami, chiar?

-         Da, draga mea. Inima e ca o gradina magica in care cresc mereu flori ce nu se ofilesc niciodata….daca stim sa iubim.

Zara lacrima. Oare mama ei intalnise si ea unicornul roz candava?

La ferma Perelor Aurii, stapanii munceau prin livada iar cativa cai pasteau aprope. 

Speram ca v-a placut povestea noastra. Imaginile au fost realizate de A 10 ani. Textul: mama.
Daca o gasiti interesanta ne-ar bucura sa o impartasiti si cu altii. Va multumim mult.

Cu drag,
Vremea copilariei