Jurnalul din cutiile de chibrituri - Cartile verii 2019

Asa cum si anii trecuti am incercat sa scriu despre cartile descoperite de noi pe timpul vacantei de vara tot asa voi mentiona in acet post lecturle noastre, care poate va vor place si va vor incita sa achizitionati cartile pentru dumneavoastra. Asadar, in luna august am avut placerea sa citim seara, inca impreuna (spun asta intrucat simt ca momentul desprinderii lor de mama este aproape, acum ca fiecare din ele isi citeste si singura, pe timpul zilei) urmatoarele carti, pe care le puteti vedea in imaginea de langa.
Cartile reprezinta o alegere dificia pentru a impaca varstele de 7 si 10 ani, uneori mult prea copilaresti pentru limita superioara. Intreband-o insa pe fiica mea mai mare daca nu se plictiseste mi- spus ca nu ar renunta pentru nimic in lume la a ma asculta citind si ca momentul  nostru de seara impreuna este unic dar si cartile sunt inca frumoase si interesante pentru ea. Asadar ne-am bucurat de imagini, de povesti frumoase pe care acum le impartasim si cu altii sperand sa le fie de folos experientele noastre.

Am sa incep prezentare, cu cea pe care am ales sa o citim prima. Aparuta la editura Cartea Copiilor, Autor:Paul Fleischman, ilustratii:Bagram Ibatouline,40 pagini, format: 25x27 cm

Alegerea noastra a fost mai ales de natura emotionala pentru ca in subiectul ei, cel emigrarii vazute din ochii unui copil, al despartirii  fortuite de tara si al intamplarilor de inceput al unei noi vieti intr-o alta lume, ne-am regasit si noi. Necesitatea de a pleca, decizia de a te despartii de locuri si oameni dragi, drumurile neincetate intre doua tari si oscilatia permanenta intre a ramane acolo sau a te intoarce inapoi sunt aspecte care afeceaza aproape toate familiile din Romania ,din prezent . Asadar, multi se vor regasi ca trairi in povestea din carte, cea a unora care au constituit varful valului de emigranti italieni in SUA. De ce a trebuit sa plece? Cum a fost povestea plecarii? Cum s-a intregit familia despartita? Cum au fost primi ani acolo? Iata cateva repere la care va raspunde un bunic, nepoatei sale prin intermediul unui jurnal unic. A fost ideea bunicului cand a fost copil, de a incerca sa imortalizeze unele momente, cu mijloacele care le avea la dispozitie atunci nestiind  inca sa scrie: un jurnal in cutii de chibrituri. Cum? Punanud in fiecare cutie ceva reprezentativ dintr-un moment care a insemnat mult pentru el si care astfel devenea de neuitat. O maslina, o agrafa sau un dinte...fiecare pus intr-o cutie separata de chibrituri are povestea sa intr-un jurnal inedit al amitirilor.

Nu putem sa mintim ca nu au fost momente in care glasul mamei a tremurat, atunci cand restul familiei pleaca sa isi intalneasca capul familiei lasand in urma batranii, ce care nu mai pot face un asemenea drum si o asemenea aventura.Inimile triste se incovoaie de durere si plang de neputiinta. Ramane doar speranta. Speranta unei revederi sau a unei vieti mai bune cand familia se rentrageste.

Imaginile din carte sunt foarte reusite. Cele din cutiile de chibrituri poarta patina trecutului in timp ce acelea care il arata pe bunic si pe nepotica par fotografii reale ale vremurilor actuale. Cartea este o capodopera de arta atat prin intensitatea emotiilor transmise, prin povestea care nu te poate lasa nepasator dar si ca realizare grafica. Ca intodeauna, cei de la editura Cartea Copiilor nu ne inseala deloc asteptarile ci ne fac sa ne bucuram de fiecare noua aparitie si sa ne dorim sa ramanem copii pentru a citii toate cartile lor.

Recomand acesta carte tuturor celor care au in familie un membru plecat in strainatate, din diverse motive, pentu a intelege mai bine viata lor dar si pentru a ramane mereu aproape de cei aflati la mari departari de tara. Poate fii si o carte care sa ne faca sa putem empatiza cu cei care se refugiaza pe taramurile tarii noastre fiind izgoniti de razboaie, foamente sau alte molime.

IDEE DE ACTIVITATE EDUCATIVA RECREATIVA

 Acum, ca idee ce puteti face cu copiii dvs. este sa le puneti la indemana o cutie frumoasa in care sa ii incurajati sa isi colectioneze diverse obiecte care in timp sa constituie tot un jurnal al clipelor frumoase. Puteti pune: pliante de unde ati calatorit, bilete de intrare in parcuri de distractie, teatre, concerte, mici atenti primite de la prieteni etc. Toate acestea il vor face mai puternic in timp creeandu-si propria traiectorie, propria istorie, propriile radacini amintindu-i ca nu e singur, ci ca are alaturi pe cei dragi si ca bucuria poate fi gasita usor, in lucruri accesibile depinzand doar de tine sa fii fericit..

Am incurajat mereu pe copiii mei sa tina un jurnal chiar si inainte de a stii sa scrie. Le-am dat ca ideea sa deseneze situatiile sau momentele care le-au placut in niste caiete deosebite in care sa si lipeasca poze, abtibiluri, hartie colorata. Apoi, cand au crescut le-am daruit caiete speciale in care sa scrie depre ceea ce li se intampla mai important, sa isi astearna gandurile si sentimentele legate de anumite intamplari. Spre exemplu, cea mare a tinut a isi faca separat un jurnal al vacantelor de vara. Despre beneficiile unui asemenea obicei puteti sa cititi aici

In urmatoarele postari voi mai prezenta din cartile citite de noi de-a lungul verii.

Ne puteti urmarii si pe pagina de Facebook unde avem multe articole interesante despre vremea copilariei. Va invitam pe pagina noastra: facebook

Va dorim o toamna frumoasa cu multe carti extraordinare care sa le descoperiti. Nu ezitai sa ne scrieti si noua de ceea ce mai gasiti interesant prin librarii si nu numai.

Va multumim si va mai asteptam,
A 10 si C 7

Moata, Creata si Grasu' la bal - Povesti

De obicei nu imi place sa scriu o prezentare de carte pana cand nu o citesc complet, cu copiii si vad si reactiile lor. Ma voi abatae de data asta de la regula pentru ca vreau sa va descopar cat mai repede o carte cu adevarat minunata, numai buna de citit seara ( daca ati ramas in pana de idei). Cartea se numeste: MOATA,CREATA SI GRASU' LA BAL.

Cartea a aparut la EDITURA HOFFMAN in anul 2018, are 148 pagini,17 povesti cu adevarat inedite, frumoase si cu sensuri atat de profunde incat pun pe ganduri si ating corzile sufletelor copiilor si adultilor deopotriva. Autoarea a fost scriitoare si jurnalista: Sidonia Dragusanu a trait intre 1908-1971. Remarcati pe spatele cartii cateva date impresionante despre dansa,:

 

 

Volumul de povesti nu este lipsit de imagini care poarta o semnatura maiastra, cea a unei artiste de origine ce actual traieste in Italia: Doina Botez. Ce sa va spun despre ilustratii in cateva cuvinte: sunt perfecte, cu tuse usoare si culori placute, pastelate. Desenele dau viata personajelor povestii si parca fiind create de insasi scriitoarea in sine. Fiind putine, te obliga sa le observi atent si mai mult si ramanad astfel cu o imagine clara a personajelor,  decat in cazul in care daca ar fi fost mai multe.

 

 

Cartea de povesti, poarta numele uneia dintre povestile care sunt cuprinse. Asa dupa cum ai crede, din titlul cartii personajele respective ar putea fii eroii intregii carti, insa aceasta aparenta este spulberata de indata ce incepi sa citesti. Fiecare poveste are alt subiect si alte figuri centrale sau secundare fara sa existe nici o legatura intre ele. Iata aici cuprinsul:

Povestile te poarta de la lumea jucariilor insufletite, a plantelor care vorbesc, la copii care traiesc aventuri ciudate, catre lumi fantastice ce par a exista aievea unde se intampla tot felul de lucruri mai putin obisnuite sau lumi foarte cunoscute unde se au loc intalniri si schimbari de situatie remarcabile. In mod sigur, fiecare poveste te surprinde cu un univers special, unul sau mai multe mesaje importante pentru viata de zi cu zi si astfel te marcheaza undeva in adancul sufletului.











Ceea ce mi-a placut:
- prezentarea volumului: coperta (carton Lucios), hartie interioara (de buna calitate), tipar foarte ingrijit, editare la superlativ
- grafica foarte reusita, o adevarata capodopera de arta
- povesti noi, inedite cu mesaje puternice, personaje frumos conturate, intriga interesanta, naratiune captivanta si deznodamante nu prea obisnuite, ci chiar surprinzatoare
- genurile povestilor sunt diferite: de aventura, comice, fantastice si chiar tragice
- este o carte in care Dumnezeu este prezent, prin voina autoarei si contribuie la sadirea si cresterea credintei, la copii.
- o carte antrenanta, cu care nu ai timp sa te plictisesti

Ce nu mi-a placut:
- fiindca in casa noastra este o mare dragoste pentru desen : ne-ar fi placut la fiecare poveste macar cate o imagine in plus, dar ne-am descurcat si asa.

Cartea primeste de la noi, oricum :✭✭✭✭✭, adica maximul ☺


Am citit pe alte bloguri, adevarate recenzii de carti penetru care am tot respectul si admiratia. Pe de-o parte domnele care scriu trebuie apreciate pentru efortul si mai ales timpul care il folosesc pentru a compune si pune la dispozitia celor interesati informatii valoroase. Pe de alta parte, persoanele respective au o pregatire universitara in domeniu care la fel, le ajuta sa faca asemenea lucrari (probabil facultatea de Filologie). Pe blogul meu nu pot sa va prezint asemenea recenzii din trei motive: in primul rand abia ma descurc cu timpul ca sa scriu cateva informatii sumare, in al doilea rand nu cred ca am capacitatea si expertiza sa fac asa ceva (am terminat Fac. de Stiinte Economice) si in al treilea rand cred ca multi cauta o informatie rapida care sa-i ajute sa-si creeze apoi o parere proprie. Asadar, voi continua sa va prezint carti descoperite de noi si care ne-au incantat foarte mult. Voi acorda atentie in special cartilor aflate mai putin in vizorul majoritatii in speranta ca va voi ajuta in alegeri noi, inedite si bune.

Noi va dorim spor la citit si descoperit carti frumoase cu copiii.
cu drag,
A 10 si C 7 ani

Gradina magica - taramul iubirii

Gradina magica a mamei

Familia Zarei locuia intr-o ferma micuta si ingrijita, intre niste dealuri domoale. Le placea linistea de care erau inconjurati simtindu-se multumiti sa stea acolo. Acasa,  Zara era cea mai tanara din familia ei. Cu ei locuiau si parintii mamei pentru ca ceilalti bunici erau mult mai departe la o distanta prea mare ca sa ajunga la ei, cand ea abia invatase sa galopeze un pic. Cum adica sa galopeze? Ah, bine, am uitat sa va spun ca Zara este cea mai mica manza de la Ferma Perelor Aurii.

In timp ce mama ei statea mereu cu ea avand grija sa o invete lucruri minunate despre viata si sa ii daruiasca multa, multa iubire, tatal isi petrecea cea mai mare parte a timpului ajutandu-si stapanul la muncile de la ferma.

Zara o caluta vesela, jucausa si cateodata cam nerabdatoare. Daca facea vreo boacana si era mustrata atunci se simtea foarte trista. Apoi, dupa ce isi cerea iertare, astepta sa fie imbratisata. Asa intelgea ea, ca nu a pierdut iubirea celor din jur. Adora se petreaca timpul cu mama si nu ar fi dat nimic in schimbul lui.




 In ultimul timp, stapanii fermei incepura sa o ia pe mama ei sa plimbe copiii ce veneau la ore de calarie, astfel ca Zara ramenea de multe ori in grija bunicilor ei. Isi astepta cuminte parintii. 

Cand se inapoiau acasa ii ruga sa se joace cu ea. Acestia isi adunau uneori ultimele forte nerefuzand vreun joc inventat de ea, pana ce intr-o zi ei se gandira la ceva…

Intr-o dimineata devreme de primvara, Zara cauta cu privirea inspre locul mamei ei vrand sa mearga la ea. Vazu cu uimire lume in partea in care trebuia sa fie mama ei asa ca merse curioasa intr-acolo sa vada ce se intampla.

Langa coapsa mamei ei se odihnea o micuta si firava manza. 

-        - Zara, ea e Roua, surioara ta, ii spuse tatal cu bucurie in glas. A venit pe lume azi noapte. Ce parere ai?

-         Eu, nu stiu…cred ca e draguta. Dar, de ce e asa de mica?

-     Asa ai fost si tu cand te-ai nascut. Curand o sa creasca putin si o sa puteti zburda impreuna pe pajiste. Nu-i asa ca e minunat?

Zara isi apropie timid capul de surioara ei. Mirosea a fan, lapte si…mama.  In sine ei era uimita cum o micuta faptura va creste asa cum era ea. O neliniste ciudata incepuse sa o cuprinda gandindu-se ca va trebui sa o imparta pe mama, cu ea. Aparura multe intrebari cand vazu ca toti o priveau cu dragoste pe micuta sora spunandu-i ei:

-         Acum esti sora mai mare. Trebuie sa ai grija de surioara ta.

-         Iti place de Roua? Ce draguta e!

-         Cred ca esti mandra de sora ta….

Nimeni nu o intreba ce mai face sau nu isi mai facea timp sa se joace cu ea, asa cum faceau alte dati.

Urmatoarele zile, Zara plictisita si suparata de lipsa de atentie iesea sa se plimbe afara, pe pajiste, insotita  cand de bunicii ei, cand de cainele stapanilor.

Cateodata Voicut, cainele se juca cu ea de-a v-ati ascunselea cu ea. Timpul atunci trecea mai repede. Ii lipseau plimbarile care le facea cu mama ei si povestile ei frumoase despre cai inaripati,unicorni, despre animale, plante, flori si chiar despre stele si luna. Oare o sa o mai vina acele timpuri inapoi ?

Intr-o  astfel de zi privind in departare i se paru ca vede o stralucire ciudata dinspre livada de peri. Cu cat se apropia de ea, lumina parea mai mare si mai stralucitoare. Mergand fu uimita sa vada ca in mijlocul luminii si al livezii stapanilor mai multi…unicorni.

O faptura roz ce plutea mai mult decat mergea ii vorbi:

- Buna copilo, te asteptam….

- Pe mine? bangui sfioasa Zara marindu-si ochii de uimire.

- Da.Trebuie sa vezi ceva. O duse catre o gradina minunata plina de flori nemaivazute. Jumatate erau mai mari si jumatate erau abia imbobocite.

- Vezi, acesta este gradina mamei tale.

- Cuummm?? Mama are o gradina? Nu stiam…

- Da, uite: pe jumatatea inflorita, cand te-ai nascut tu

au aparut primele flori odata cu iubirea mamei pentru tine. Cu cat crestea dragostea ei, cu atat cresteau florile aici…

- Nu inteleg…

- Acum, gradina a crescut inca pe atat dupa ce a aparut sora ta .Florile crescute sunt ale tale, cele abia imbobocite sunt ale sorei tale.

- Mama a plantat aceste flori?

- Intr-un anumit fel, da. In regatul nostru magic asta se intampla cand se naste un nou calut. Dragostea mamei face sa apara o gradina. Apoi, daca mai apare inca un frate sau o sora gradina creste si iar creste. Intelegi? 

Intre timp, ceilalti inorogi incepura sa se pregateasca de plecare chemand-o pe surata ce vorbea cu Zara.

Fiindca Zara privea inca nedumerita, fiinta de vis continua fornaind usor si miscandu-si aripile a zbor:

-         Asta inseamna ca inima mamei tale a crescut inca o data pe cat era inainte de venirea pe lume sorei tale, asa ca partea ta inima adica de gradina de flori a ramas neatinsa. Asa cum gradina a crescut, asa si inima ei a crescut si aveti loc acum amandoua. Sora ta nu ti-a luat locul din inima ei. Ea te iubeste la fel. Acum trebuie sa plec, nu uita sa uzi florile tale! Mama ta are nevoie de ajutorul tau.

-         Cum? Sa vin aici cu apa? spuse Zara gandindu-se daca va mai gasi acea parte de gradina ce nu o vazuse pana atunci

-         Nu! Iubirea este apa pe taramul nostru magic. Tu doar trebuie sa daruiesti mereu iubire mamei, tatalui, sorei si tuturor din jur, se auzi glasul tot mai indepartat.

Zara privea spre locul unde disparusera unicornii  si gradina magica, in locul ei ramanad doar vechea livada, cand aparu Voicut. Cainele ii spuse cu repros:

- Bine ca te-am gasit. Mama ta te cauta..

“O, mama mea draga si buna…” isi spuse Zara si galopa iute.

O zarii de departe. Mama se aporope bland de fata ei, mangaindu-i coama. 

-         Imi pare rau ca nu te-am putut insoti in plimbarile tale in ultimul timp. Sora ta era prea mica, dar acum va putea sa vina sa stea afara cu noi pe pajiste.

Zara se bucura mult. Era fericita. Azi intelesese atat de multe:

-         O mami, te iubesc atat de mult!

-         Si eu chiar si mai mult. Iubirea unei mame nu se sfarseste niciodata.

-         O, mami, chiar?

-         Da, draga mea. Inima e ca o gradina magica in care cresc mereu flori ce nu se ofilesc niciodata….daca stim sa iubim.

Zara lacrima. Oare mama ei intalnise si ea unicornul roz candava?

La ferma Perelor Aurii, stapanii munceau prin livada iar cativa cai pasteau aprope. 

Speram ca v-a placut povestea noastra. Imaginile au fost realizate de A 10 ani. Textul: mama.
Daca o gasiti interesanta ne-ar bucura sa o impartasiti si cu altii. Va multumim mult.

Cu drag,
Vremea copilariei