Bach si orga fermecata

Inca de cand am avut in mâna colectia Povestilor din Padurea muzicala a Cristinei Andone continui sa cred ca sunt cele mai reusite, inteligente si educative povesti care le avem intre toate cartile noastre. Povestile spiridusilor muzicali si-au pus amprenta asupra copilariei celeor doua fetite ale mele si eu reusit cu mare succes nu numai sa le introduca in lumea muzicii si sa faca deosebiri intre diverse ritmuri sau teme muzicale ci mai mult, sa isi doreasca sa cante la un instrument si sa joace tot felul de jocuri de rol pe aceste teme.
Deseori, ma roaga: "Mami , hai sa ne jucam de-a compozitorii! Eu sunt Mozart, tu cine vrei sa fii?" spune A. " Eu sunt Vivaldi", completeaza mereu micuta C, care de la 3 ani a intrat in jocul muzicii cu noi.
Asadar, daca a venit toamna am hotarat sa trecem sa cunoastem ultimul compozitor din colectie (cu parere de rau ca este ultimul) si sa citim despre Bach. Mentionez ca voi incerca sa scriu despre ceilalți spiriduși muzicali despre care nu am reușit sa îi prezint cu toate activitațile care le-am atașat lecturii carților.

De ce credeti ca l-am lasat pe Bach la final? Am incercat sa prezint copiilor fiecare carte in functie de povestea spiridusului si acesta din urma, asa dupa cum veti vedea e perfecta de citit in anotimpul toamna.
In prima povestire Sa îl cunoastem pe Bach aflam ca este "muncitor si gospodar, ii place tare mult sa aiba grija de gradina sa de zarzavat, de livada si mai ales de moara la care vin toti spiridusii sa ia faina si malai"
Aflam care este animalutul preferat al spiridusului, un arici pe nume Sebastian:

Thea si Sashi, ii descopera casuta lui Bach, aproape de Poiana Morii:

Ca si in celelalte volume , aflam ce ii place lui Bach cel mai mult:

In cea de-a doua povestire: Cum a linistit Bach cerurile , ne aflam in mijlocul unei zile frumoase de toamna cand bursucii, iepurasii si veveritele il ajutau pe spiridus sa adune din  belsugul toamnei si sa pregateasca camara pentru iarna, cand s-a starnit o vijelie care le-a incurcat cumva planurile astfel ca recolta putea fi pierduta si toti spiridusii muzicali ar fi ramas fara provizii pentru iarna. 

 Noi am realizat o compozitie cu ...camara lui Bach:

Atunci Bach si ariciul Sebastian ii cer sfatul unei scorbure batrane, la care toti mergeau sa pune intrebari cand nu gaseau singuri raspuns. Intrebarile se puneau pe frunze si scorbura le raspundea. Bach si Sebastian vor afla ca... numai ceva simplu putea oprii grindina.

Am facut si noi un joc, cu acesta ocazie cu frunze: astfel:

Am lipit trei frunze cu banda de lipit pe masuta de desen:

Apoi am colorat deasupra lor pe o foaie si au iesit trei frunze minunate, inclusiv cu nervurile frunzelor iesite in relief:

Le-am decupat si apoi A, a scris cateva intrebari care i-au venit in minte, exersand astfel scrisul cu litere mari.

Urmeaza apoi, o alta povestire in centurl careia se afla ariciul Sebastian care pana la urma ne da o reteta de Placinta muzicala (cu mere), pe care am incercat-o si noi. A i-a placut foarte mult gustul dar C a fost mai putin entuziasmata.

Povestirea din final m-a dus cu gandul la

la lumea in care traim, tara noastra, oamenii din ea prin metafore pline de sensibiliate si analogii fine pe care le foloseste autoarea doar pentru a arata in final ceea ce este mai important, concluzia la care ar trebui sa ajungem dupa putina meditatie, noi toti. Povestirea se intituleaza sugestiv Corul "Multumim" . Cred ca  copilasii nostrii se vor oprii doar a sensului cel mai vizibil si perceptibil pentru ei si anume sa nu uite sa foloseasca cuvantul magic MULTUMESC insa noi , parintii sigur vom "vedea" dincolo de acest aspect...

Finalul cartii are, ca de obicei o pagina de activitati pentru copii: 

la care am subscris si noi, dar separat pe o alta foaie, caci A, nu se indura sa lucreze in aceste carti"da capatai" pentru ea.

Bineinteles ca la final, am ascultat cu placere CD-ul cu muzica ce a insotit aceasta carte (Cocertul brandenburgic no4 si no5) si ne-am jucat cu figurinele lucrate cu talent si finete la detalii de catre Coca, figurine

Am mai scris despre Vivaldi , Strauss si Enescu articole similare.

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

Multa Pofta de Muzica buna va dorim!

A 6 ani si 9 luni si C 3 ani si 10 luni

Sa invatam distractiv sa desenam proportiile fetei 1

Funny Faces

Este un bloc, oferit de aceeasi firma care ne incanta cu jocuri minunate, indeosebi pentru latura creativa a copilului: Melissa&Doug.

Blocul l-am zarit in mai multe randuri cand facem comenzi de carti si jocuri, indeosebi pentru fetita mea cea mare si nu l-am luat decat recent. Mi se parea prea restrictiv si total anti creativ faptul ca avea fetele (cu par, urechi, culoarea pielii) deja conturate si de aceea avusesem rezerve in a-l cumpara. Apoi, mi-am dat seama ca fetita mea are nevoie sa inteleaga proportiile fetei, atunci cand deseneaza si asta o poate invata intr-un mod distractiv cu ajutorul acestui bloc.

Blocul contine muuuulte fete, diverse, care asteapta sa fie completate cu ochi, sprancene, nas , gura si accesorii, toate fiind puse separat la sfarsitul blocului astfel ca e o incatare si o distractie totala sa le lipesti si sa obtii diverse chipuri. A, cu greu s-a abtinut sa nu le lipeasca toate intr-o singura zi si m-a rugat sa il mai cumpar odata daca il mai gasesc, lucru pe care nu l-am reusit deocamdata.

Astfel, A a invatat cum fata o poti impartii in trei ducand o linie imaginara, verticala pe mijlocul fetei: cum in a doua treime lipesti nasul si distanta la care ar trebui sa fie ochii si buzele tinand cont de acea linie.

Din acelasi motiv, al familiarizarii copilului (interesat de desen) cu proportiile fetei am cumparat si blocul de desen Portrete, din colectia primele mele picturi, editat la Gama.

Aici, este prima lucrare pentru care am folosit guase, ca sa nu intineze prea tare si de care A e foarte mandra.

La fel am procedat si la acest portret doar ca la acesta A a realizat fondul cu acuarele.

Pentru acesta din urma, A a folosit creion acuarela si apoi a intins culoarea cu pensula si apa.

Am observat ca aceste instrumente nu distrug creativitatea nativa a copilului si modul lor absolut incantator de redare a figurilor omenesti, ci doar il familiarizeaza cu cateva notiuni de desen de care oricum se foloseste cu stangacie si le aduc multa incantare atunci cand le folosesc.

O abordare mai complexa a acestei teme, pentru copiii mai mari o gasiti aici

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

Spor la creat si pictat va dorim,

A, 6 ani si 5 luni si C 3 ani si 7 luni

Jocul cu abtibilturi reutilizabile

Au reprezentat una din cele mai bune achizitii pe care le-am facut pentru joaca fetelor mele.

Sunt o sura inepuizabila de joc, distractie si satisfactie pentru fetitele mele care le stimuleaza imaginatia, creativitatea dar si dezvolta motricitatea fina.

Am observat ca sunt variante ale acestor blocuri, puse la dispozitie de firma Melisa&Doug si pentru baieti cu mijloace de transport.

Blocurile, au de regula 5 imagini cadru si cinci file pline de abtibilturi dintr-un plastic foarte subtire care adera pe supafata lucioasa a paginilor “de lipit” si care se pot desprinde usor si pune la loc pe pagina de abtibilturi pentru a fi utilizate si alta data.

Primul bloc pe care l-am cumparat a fost cel cu fetite de imbracat, stiind ca e una din activitatile mult iubite de fiica mea cea mare, in jurul varstei de 4 ani. Blocul are e file, trei fetite, incadrate intr-un fundal corespunzator pentru a putea fi imbracate in : pijamale (o petrecere in pijamale), in balerine, la bal mascat, la un concurs de Miss si la o nunta. Poti imprumuta din foile de abtibilturi de la un cadru la altul, in functie de dorinta si rezultatele sunt diverse. Cand l-a descoperit fiica mea cea mica avea doi ani si jumatate si s-a distrat enorm cu el.

Al doilea, foarte interesant a fost cu locurile cu care se familiarizeaza copiii in primele lor incursiuni in viata: casa. Are imagini cu o sufragerie, o baie, bucatarie, gradina si un dormitor care trebuie completate du mobila, divesre obiecte si personaje.

Apoi, cand fiica mea cea mica a trecut de 2 ani, vazand predilectia ei spre animale si cat de mult ii placea si ei sa lucreze cu abtibilturi am cumparat un bloc si pentru ea care prezinta imagini ce urmeaza a fi completate cu personaje: la tara, animale din jungla, din savana, marine si dinozauri. Blocul a fost foarte iubit si au petrecut ore in sir distrandu-se cu el. Micuta mea C, cateodata  punea abtibilturile si la locul lor initial.

Vazand cat de iubite sunt de ele aceste activitati, mama le-a mai cumparat inca doua spre marea lor multumire si incantare: Viata la castel ( in gradina castelului,o nunta regala, in sala tronului, dormitorul printesei si bal la palat) si File cotidiene ( scoala si curtea scolii, la Hipermarket, la Spital, lumea pompierilor si la restaurant), acesta din urma il recomand doar pentru 5-6 ani pentru ca are abtibilturi foarte mici si e mai dificil de inteles.

 Asadar, o activitate interesanta ce aduce momente placute pentru copii cat si momente de liniste pentru parinti….

Spor la lipit si creat va dorim!

Astept mesajele vostre. Daca ati gasit articolul interesant va rog sa il distribuiti si poate sa va abonati pentru noutati. Adresa noastra de FaceBook .Veti gasi o comunitate frumoasa si multe alte postari.

A 6 ani si 5 lni si c 3 ani si 7 luni